Bilet de îmbarcare spre… Săpânţa şi apoi către Cuba, pentru a descifra câte cava din istoria evantaiului
27 ianuarie 2019
Bilet de îmbarcare spre… Râşnov şi apoi către Argentina la Buenos Aires…
2 februarie 2019

ILUSTRATE DIN CUBA – Evantaiele şi Dulce María Loynaz

Accesoriu folosit pentru a produce un curent de aer cu scopul de a ne răcori în zilele călduroase, evantaiul a fost realizat, de-a lungul timpului, din spiţe de os, lemn sau plastic, îmbinate cu un material subţire precum hârtia, mătasea, dantela ori voalul. De obicei pliabil, evantaiul este purtat în special de doamne şi este considerat nu doar un obiect funcţional, ci şi un accesoriu vestimentar, fiind ornamentat uneori cu pene, paiete sau bijuterii.

* * *

Când o femeie folosea în trecut un evantai, acesta îi conferea imaginii sale eleganţă şi o aură romantică. Astăzi însă, folosim evantaiul aproape numai pentru a ne răcori şi puţini dintre noi se întreabă care este istoria acestui obiect în aparenţă banal.

* * *

Se spune că la Curţile regale din Anglia, Spania şi alte ţări, evantaiele au fost folosite, într-un mod mai mult sau mai puţin secret, pentru un tip de comunicare codificată. Astfel, acest obiect delicat a fost adesea principalul aliat al doamnelor şi domnişoarelor în transmiterea unor mesaje pretendenţilor, amanţilor, sau chiar soţilor lor.

* * *

De exemplu, un evantai pus pe obrazul drept semnifica un răspuns pozitiv, iar un evantai pus pe obrazul stâng însemna un răspuns negativ. Un evantai ţinut lângă inimă, trebuia să-l facă, pe cel căruia îi era dresat gestul, să înţeleagă că posesoarea evantaiului îl iubeşte. Printr-un evantai ţinut la nivelul ochilor se cereau scuze, iar printr-un evantai lăsat intenţionat să cadă, puteai mărturisi cuiva că vreţi să fiţi prieteni. Atunci când doamnele îşi făceau vânt cu evantaiul încet, transmiteau faptul că sunt măritate, iar când gestul era executat rapid însemna că sunt logodite.

* * *

Împreună cu colegii noştri de la Radio Taino, vă propunem să cunoaştem povestea unor evantaie, ce au fost obiectul unei interesante expoziţii găzduite în prima parte a anului 2017, de către Muzeul de Arte Decorative din Havana.

* * *

Evantaiul a fost introdus în Cuba în timpul perioadei coloniale şi a atins apogeul în secolul al XIX lea. Acest accesoriu a avut mare succes şi devenind popular, a dăinuit peste ani. Din cauza climei din Cuba, poţi vedea adesea oamenii folosind evantaie, pentru a atenua câte puţin din senzaţia de căldură care se simte destul de puternic începând cu luna iunie, deşi, dacă aţi vizitat acest arhipelag, ştiţi cu siguranţă că în Cuba vara este eternă.

* * *

Cu toate că nu putem spune despre Cuba că ar fi adus vreo contribuţie semnificativă la confecţionarea evantaiului, totuşi se poate vorbi despre un obicei care a început în perioada colonială, anume decorarea evantaielor cu lucrări ale pictorilor cubanezi, o practică ce s-a perpetuat până în prezent. În anul 1999 a luat fiinţă „Casa Evantaiului” (Casa del Abanico),un muzeu ce se găseşte în Havana dedicat istoriei acestui obiect de la începuturile sale când a fost inventat în Asia şi până când a ajuns să fie adoptat ca accesoriu pur cubanez.

* * *

O altă dovadă a interesului manifestat nu doar față de folosirea evantaiului ca obiect util, ci şi faţă de valoarea sa artistică, a  constituit-o şi expoziția temporară ce a avut loc în prima jumătate a anului 2017, găzduită de Muzeul de Arte Decorative din Havana. Această expoziție a atras atenţia în mod deosebit deoarece a fost vorba despre relația care s-a creat între evantai şi scriitoarea Dulce María Loynaz, considerată una dintre figurile majore ale liricii cubaneze şi universale, aceasta fiind distinsă cu Premiul „Miguel de Cervantes” în anul 1992. Pentru a vorbi despre acest subiect, a fost invitată de către colegii noştri de la Radio Taino, María Rosa Oyarzábal, licenţiată în Istoria Artei şi specialistă în cadrul Muzeului de Arte Decorative din Havana.

* * *

María Rosa Oyarzabal: „Este binecunoscut faptul că Dulce María Loynaz a trăit într-un mediu în care evantaiul făcea parte din ţinuta vestimentară, fiind un accesoriu necesar şi obişnuit al femeilor cubaneze din acea epocă, aşa cum este dealtfel şi în perioada contemporană. Ea a început să le colecţioneze din copilărie, plăcându-i să păstreze, ca pe ceva de mare preţ, evantaie care au aparţinut familiei, care erau ale mamei, ale bunicii, şi în felul acesta a luat naştere o impresionantă colecţie, ce a ajuns să numere peste 300 de piese. Aceste evantaie au fost realizate din materiale diverse, calitatea lor fiind diferită, dar trebuie spus că toate au o mare valoare materială şi sunt lucrate cu multă măiestrie. Printre ele găsim şi evantaie din secolul al XVIII lea, care au fost păstrate în condiţii foarte bune până astăzi.

În anul 1958 a fost organizată pentru prima dată o expoziţie a evantaielor scriitoarei Dulce María Loynaz, ce număra 150 de evantaie. Expoziţia din 2017 a prezentat doar 94 dintre acestea, adică un număr de evantaie egal cu cel al anilor scriitoarei. Dulce María Loynaz a murit la vârsta de 94 de ani şi în felul acesta, am dorit să îi aducem un omagiu.

Mai mult decât atât, anul 2017 a marcat şi 30 de ani de când i-a fost decernat Premiul Naţional de Literatură, 25 de ani de când a primit Premiul Cervantes, precum şi 20 de ani de când a plecat dintre noi. Astfel încât, muzeul a ţinut neapărat să o omagieze pe această scriitoare atât de importantă pentru literatura cubaneză şi pentru cultura cubaneză în general.

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *