PORTRET: Gogea Mitu – povestea de viaţă a unui personaj legendar
14 July 2020
Izvoare de filosofie – Abecedarul gândirii grecești antice: Literele beta și gamma
17 July 2020

Idei în nocturnă. Pagini de Istorie – Vive la France! Invitat, dr. Tudorel Urian

marți 14 iulie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22). Realizator, Dan Manolache.

De ce ”Vive la France”? Nu doar pentru că astăzi francezii își sărbăroresc Ziua Națională, ci pentru că în sufletul multor oameni din toată lumea, cu deosebire în cel al românilor, Franța are un loc special. Ea se întruchipează fie printr-o imagine de castel de pe Valea Loirei, fie printr-o secvență de film, o melodie, o operă de artă, un peisaj, o catedrală, figura unui savant, mângâierea unui vers….

De ce pentru noi români, Franța înseamnă mult mai mult decât pentru alții? Poate pentru că, generație după generație, mulți tineri din România au învățat la Paris mai mult decât ”la gât cravatei nodul cum se leagă”, au luat contact cu o mare cultură, i-au preluat ideile și cutezanța de a le sădi la noi acasă, au studiat și și-au găsit împlinire profesională. Mai mult chiar, prin talentul și munca lor, au construit punți pentru o istorie ce are multe puncte de intersecție.

Doar câteva nume sunt, cred, revelatoare: George Enescu, Traian Vuia, Dinu Lipatti, Horia Hulubei, Elena Văcărescu, Aurel Vlaicu, Ionel Brătianu, Anna de Noailles Brâncoveanu, Henri Coandă, Constantin Brâncuși, Eugen Ionescu, Emil Cioran….. Acesta din urmă, devenit unul dintre marii stiliști ai limbii franceze, definea astfel cultura pe care a împodobit-o cu scrierile sale:Ce a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul, raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele elementare şi care peste orice izbucnire pasională întinde poleiala gândită a rafinamentului.

Vom vorbi așadar despre cultura franceză ce a avut atâta influență asupra altor culturi și îndeosebi asupra celei românești, încercând să-i explicăm puterea de fascinație și să-i precizăm coordonatele actuale. Mai este Franța de astăzi polul culturii? Mai este Parisul ”Orașul Lumină”? Mai este Bucureștiul ”Micul Paris”?

Vom vorbi desigur și despre istorie și politică. Nu trebuie să uităm că aproape toată generația pașoptistă s-a școlit în capitala Franței și a fost impregnată cu ideile și idealurile revoluției ce a dus la proclamarea celei de a II-a Republici. Nu vom uita să-l evocăm nici pe cel care i-a pus capăt, Napoleon al III-lea, împăratul care a avut atâta influență în realizarea Unirii de la 1859.

Nu a fost singura dată în care Franța a avut un rol crucial în scrierea istoriei românilor. Mă refer, desigur, la Marele Război și la pacea care i-a urmat, în care Romania s-a bucurat de sprijinul costant al aliatului său până la realizarea idealului național, Marea Unire.

Aș adăuga că destinul României a fost legat de cel al Franței și în dramaticul an 1940, atunci când ocuparea ei de către naziști a dat frâu liber pretențiilor anexioniste sovietice și maghiare, pretenții care au dus la însemnate pierderi teritoriale și morale pentru țara noastră.

Fiindcă vorbeam despre cel de al doilea Război Mondial, voi menționa un detaliu ce ilustrează vocația culturală a acestei țări, vocație prezentă și în momentele cele mai grele. Ei bine, Rezistența a fost vestită de iminenta debarcare a Aliaților în Normandia prin citirea unei strofe dintr-o poezie de Paul Verlaine pe postul de radio BBC.Les sanglots longsDes violonsDe l’automneBlessent mon cœurD’une langueurMonotone.”

Emisiune va cuprinde și o evaluare a politicii franceze contemporane, pornind de la cea a celui care la 4 octombrie 1958 a proclamat cea de a V-a Republică, generalul de Gaulle. Iată doar trei dintre reflecțiile lui care, cred, îi și definesc politica:

Fără păstrarea mândriei naţionale, Franţa nu mai există.

Când vreau să știu ce gîndește Franța întreb pe mine însumi.”

Am încercat să scot Franţa din noroi. Dar se întoarce la greşeli şi la mizerii. Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi.

Fără îndoială personalitatea lui De Gaulle și-a pus o puternică amprentă asupra vieții politice franceze. De aceea mulți consideră că a V-a Republică a fost creată pe măsura anvergurii sale și că nu ar mai corespunde desfășurărilor politice și nici ”staturii” liderilor de astăzi.

Cum au fost președinții care i-au urmat, dar mai cu seamă care sunt provocările la care trebuie să răspundă Franța zilelor noastre confruntată cu un val aproape continuu de nemulțumiri, cu pandemia de COVID 19, cu ezitări ale Președintelui Macron al cărui partid este marele pierzător al recentelor alegeri locale, iată alte câteva teme pe care le vom aborda pe parcursul emisiunii.

În final voi adăuga doar că nu ar trebui să uităm rolul Franței în definirea conceptului și realizarea Europei Unite, ce a însemnat mai întâi recocilierea istorică franco-germană marcată spectaculos și semnificativ prin întâlnirea președintelui Charles de Gaulle cu cancelarul Konrad Adenauer la Reims, catedrala încoronării regilor Franței, la 8 iulie 1962.

Se împlinea astfel, din păcate doar parțial, profeția făcută în 1849 de Victor Hugo: „Va veni o zi în care voi, francezi, ruşi, italieni, germani, voi toate naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră individualitate, veţi fonda o unitate superioară şi veţi construi fraternitatea europeană.

Franța, a doua putere economică a Europei este și astăzi unul dinre motoarele principale ale UE.

Vă invităm așadar să ascultați o emisiune care își propune în esență să vă ajute să formulți propriul răspuns la întrebarea: De ce iubim Franța?

Fotografiile ce însoțesc prezentarea emisiunii au fost preluate de pe site-ul Wikipedia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *