Izvoare de filosofie. Abecedarul gândirii grecești antice: Litera Epsilon
31 July 2020
PORTRET: Badea Cârţan – cel mai citit dintre ţăranii români, un militant pentru reîntregirea neamului
7 August 2020

Idei în nocturnă – Pagini de Istorie: Florica, vatra Brătienilor. Invitat, dr. Narcis Dorin Ion, directorul general al Muzeului Peleș

marți 4 august 2020, ora 21.10- 22

Florica, vatra Brătienilor. Invitat, dr. Narcis Dorin Ion, derectorul general al Muzeului Peleș. Realizator, Dan Manolache.

Vom evoca în emisiunea din această seară un loc minunat înfățișat de o carte minunată pe care o datorăm invitatului nostru, domnul dr . Narcis Dorin Ion și editată de Muzeul Național Brătianu Ștefănești- Argeș.   
               

Nu am exagerat deloc atunci când am folosit de două ori cuvântul minunat. Mai întâi pentru carte pentru că citind-o am observat că este scrisă nu doar cu profesionalismul istoricului ci și cu sufletul. Vom enumera doar câteva dintre calitățile ei. O documentare aproape exhaustivă ce pune în circulație multe documente inedite și le asamblează, alături de altele, într-un text cu deosebită valoare istoriografică dar și literară. Ilustrarea acestui text cu o colecție de fotografii ce ar putea ele însele să se constituie într-un album sau chiar o expoziție de sine stătătoare. Voi încheia adăugând că volumul este prin el însuși o operă de artă grafică ce bucură deopotrivă mintea și inima.

L-am folosit, cuvântul minunat, cred cu aceeași îndreptățire și cu referire la Florica, reședința ”dinastiei de Argeș” despre care cu malițiozitate dar și cu puțin adevăr, Nicolae Iorga spunea că o biruise pe cea de Hohenzollern.


Poetul Ion Pillat, nepotul lui I.C. Brătianu ne-a lăsat o frumoasă și aproape vizuală descriere a locurilor: ” De pe vârful dealului, în zilele senine, culegi cu ochiul, peste livezi de pruni și păduri de stejari, tot șirul munților cu creștet de bunici ai țării. Prin limpezimea aerului îți sunt atât de aproape că ai putea să-i atingi cu mâna parcă și cu ei să cuprinzi tot trecutul. Tot acolo, spre miazăzi, ochii te duc perte văi și câmpii în albastru de vis, din ce în ce mai ireal, până la Dunăre. Cu o singură privire, îmbrățișezi o țară și măsori soarta unui neam întreg. Când vii pe drumul care desparte, cu plutele sale seculare, podgoria de lunca Argeșului, nu poți, dintre atâtea coline ce-ți fură ochii, să nu recunoști priveliștea aleasă…….În liniile sale pure și totuși puternice, pământul a păstrat parcă întipărite urmele voinșei ce l-a frământat și l-a stăpânit odată. Nimic nu e lăsat întâmplării: pădure, vii, pomi roditori,fânețe, fermă și cramă, tot ce face frumusețea și poezia locului îi hotătărăște, de asemenea, utilitatea bine chibzuită și buna gospodărire.”

Acest loc, al cărui nume vine de la Florica, fetița stinsă la doar trei ani, prima născută a familiei Ion C. și Pia Brătianu, este considera leagănul unei familii care a dat Romaniei trei prim miniștri și a marcat într-un mod unic istoria României prin valoarea lor și prin importanța momentelor în care și-au servit țara.


Familia Brătianu este atestată documentar într-un hrisov sumnat la 29 iulie 1508 de voievodul muntean Mihnea cel Rău în care apare numele unui ”anume” Brătianu, fiul lui Neagoe căruia i se întărește dreptu de posesiune asupra moșiei din Brădeni. A urmat un lung șir de boieri cu importanță diferită în a dirigui trebile țării până la numitul Dincă Brătianu (1788- 1844), ce a fost succesiv vătaf de plai al Loviștei, mare medelnicer, stolnic, deputat în Obșteasca Adunare, ispravnic de Argeș și mare clucer din 1839. El este cel care i-a transmis moștenirea Brătenilor fiului său Ion care îi schimbă apoi numele în Florica, Nu vom stărui asupra meritelor politice ale lui Ion.C. Brătianu, ele sunt credem extrem de cunoscute. Între altele a fost un fruntaș pașoptist, a contribuit decisiv la aducerea pe tronul Principatelor a Prințului Carol, a condus guvernul în vremea Războiului de Independență și mai apoi în vremea modenizării României. La moartea sa, 4 mai 1891, Regele Carol I, cinstindu-i memoria, a venit la Florica, i-a sărutat mâna și a spus ”am pierdut pe cel mai bun amic ce aveam”.
               

Revenind la istoria locului care i-a fost atât de drag, vom spune doar că în vremea sa moșia Florica a cunoscut o primă înflorire. El este cel care i-a adăugat spre întregire și via Floreasca ce a avut apoi o contribuție importantă la bunăstare familiei. Spiritul său a rămas multă vreme prezent în inimile urnașilor dar și în ambianța conacului. Vom cita câteva versuri ale nepotului său ion Pillat marcat peste timp de această prezență: ”nu s-a clintit nimic și recunosc iatacul/ Bunicului pe care, viu nu l-am cunoscut./ Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,/ Și ceasul lui pe masă i s-a păstrat tic-tacul./ Văd rochia bunicii cu șal și malakov,/ văd uniforma veche de ”ofițir” la modă/ Pe când era junker de mult sub Ghica Vodă/ când mai mergeau boierii în butcă la Brașov./ Și lângă bățu-i rustic, tăiat în lemn de vie,/ Văd puțina lui unde lua băi în foi de nuc/ A scârțâit o ușă….un pas….și-aștept năuc/ Să intre-aici bunicul dus numai până-n vie”


Lectura cărții ne prilejuiește întâlini și cu alte personalități ale istorie României, ale familiei Brătianu, legate de conacul de la Florica. Intre ele, desigur, marele om politic Ion I.C. Brătianu cel care a transformat și modernizat reședința, dar și frații săi Vintilă și Constantin, dar și surorile între care un loc aparte îl are Sabina Cantacuzino, dar și vizitatori de rang înalt sau modest…..


Pentru a-i cunoaște așa cum sunt înfățișați în paginile cărții vă invităm șa lectură sau/și să ascultați emisiunea din această seară.
                 

Vom vorbi și despre parcul conacului,despre bisericile de la Florica dar și despre ferma care devenise un reper în ceea ce însemna modernizarea agriculturii.
                 

Ce a însemnat acest conac pentru cei a căror viață s-a petrecut și acolo pe malul Argeșului? O spune extrem de frumos Sabina Cantacuzino: ”mă gândesc la Florica/ și cât de des!-ca la unul dintre scumpii mai morți. Florica făcea parte din familia noastră. Nu era numai cadrul în care se evica întyraga viață așa de dulce a copilărie, așa de veselă a tinereții, dar uneori părea că trăiește, că are un suflet plămădit din sufletele noastre, ale tuturor, ale celor morți și ale celor vii.”
                 

O carte minunată despre un loc minunat ce merită cu siguranță vizitat. Emisiunea are dor rolul de a vă stârni interesul.


Fotografiile au fost postate prin bunăvoința autorului, căruia îi mulțumim

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *