Vorba de cultură – invitat, CIPRIAN N. ISAC
4 March 2019
Ilustrata din Amsterdam – Hockney – van Gogh: The joy of Nature
4 March 2019

Greii muzicii uşoare româneşti: RODION HODOVANSCHI şi LUIGI IONESCU

Un solist dotat ca nimeni altul în muzica ușoară de estradă de la noi: RODION HODOVANSCHI (8 iulie 1927 București – 15 martie 2011, răpus de o necruțătoare boală a plămânilor).

Și-a dobândit celebritatea prin interpretarea unui șlagăr internațional, aparținând elvețianului Jean Villard. L-a interpretat în limba germană, versiunea lui Gerhard Wendland – Wenn die Glocken hell erklingen.

Mai înainte de a-şi dobândi celebritatea pe piața națională de șlagăre, debutase (în 1952) la Teatrul de estradă din București, după ce fusese examinat cu severitate de o comisie alcătuită din compozitorii Ion Vasilescu, Gelu Solomonescu și textierul Nicușor Constantinescu. Este angajat imediat în trupa artistică, examinatorii fiind conștienți de potențialul său artistic. La început a interpretat piesa Joe Hill, alt șlagăr internațional. Solistul avea o voce școlită cu grijă la Brașov (unde studiase canto cu profesorul I. Corpaci apoi la școala populară de artă cu N. Melnic și Geta Bălan). Tot în 1952 a participat la seria Concertelor popoarelor. Acolo se produce marele impact cu piesa lui Wendland, Clopotele,în urma căreia publicul avea să-i acorde și o… poreclă(!): CLOPOTANSCHI! Avea să fie șlagărul carierei sale…

Se angajează apoi în diferite formații ale armatei dar succesele sale rămân legate de repertoriul internațional (16 tone de pildă, altă partitură cu mare trecere în epocă). Timp de doi ani a colaborat frecvent cu orchestra Casei de discuri Electrecord (1957-’59), realizând evident și numeroase discuri, apoi la Ansamblul Rapsodia Română alături de care evoluează și peste hotare (în toate țările ex-socialiste).

Compozitorii români nu l-au lipsit de aprecierea lor, Temistocle Popa i-a oferit piesa Trei note, Aurel Giroveanu pe cea foarte cunoscută Vino pe aleea trandafirilor, Ștefan Kardoș alt șlagăr – E toamnă iar, Elly Roman – Cântecul Deltei. A cântat și alături de cvartetul format din solistele Roxana Matei, Gigi Marga şi surorile Cosak.

Iată un alt solist de notorietate care și-a împărțit popularitatea cu Hodovanschi, primind și el o …poreclă ca urmare a difuzării intense a piesei lui Temistocle Popa – LALELE. Mergând pe stradă era strigat, evident de necunoscuți, Măilalele! Este vorba de LUIGI IONESCU (3 aprilie 1927, Bacău – 4 octombrie 1994, București). S-a făcut cunoscut de timpuriu, cântând încă din timpul școlii. Avea un timbru asemănător cu cel al lui Domenico Modugno, cu care aducea chiar și fizic. De fapt, i-a cântat și multe piese din repertoriu, amintesc doar de celebra Marina, Marina. În urma audiției susținute la Teatrul de revistă Constantin Tănase, a deselor apariții scenice (devenise o mare vedetă), compozitori redutabili de la noi au scris pentru el: Ion Vasilescu, Florentin Delmar, Henry Mălineanu. A fost fidel Revistei: angajat în 1951, își practică meseria până în 1987 când se retrage din activitatea muzicală; publicul îl aprecia mult; aparițiile sale pe afișele spectacolelor determinau epuizarea rapidă a biletelor.

Piesa-far a repertoriului său a fost obiectul unei experiențe muzicale ingenioase: grupul Suprem pune în circulație o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi și fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu.

Alte piese din repertoriu (evergreen-uri): de același Temistocle Popa – Zorile și Turturele, Henry Mălineanu – Femeia, Gelu Solomonescu – E primăvară în ianuarie, ș.a.

 I s-au editat două discuri Electrecord. Alături de echipa Teatrului Tănase a participat la turnee în Israel şi în toate țările ex-socialiste.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea

Coordonatoarea programului – Sorina  Goia 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *