Greii muzicii uşoare româneşti: DOINA BADEA

1 March 2019

Creativitatea în muzica ușoară românească își merită pe deplin locul în istoria națională, evident a sunetului; vocile care au oferit-o publicului, de asemenea. Printre ele au existat adevărate fenomene. Unul dintre ele a fost DOINA BADEA (6 ianuarie 1940, Craiova – 4 martie 1977, București). A pierit împreună cu întrega familie, soțul – Traian Zmeu şi cei doi copii – Bogdan-Traian şi Andrei-Claudiu, în urma cutremurului care a produs prăbuşirea clădirii în care locuiau.

A absolvit Școala populară de artă din Craiova, a făcut parte din corul Filarmonicii Oltenia, a debutat pe scena teatrului muzical din Deva în 1960 unde a activat timp de trei ani în numeroase spectacole de succes: ”Şarjele revistei”, ”Pe treptele revistei”, ”Vacanţă muzicală”, ”Strada mare”, ”Pagini alese din revista de altădată”.

S-a impus la primul Festival de muzică ușoară de la Mamaia (1963), unde a interpretat piesa lui George Grigoriu – Spre soare zburăm. De atunci, premiile nu au mai lipsit. În anul următor, melodia Tu a lui Vasile Veselovschi; cea a lui Henry Mălineanu purtând titlul Nimeni;însăși solista, toate au fost laureate.

De ce o consider un fenomen? Mai întâi pentru masivitatea dotării vocale, fapt care nu o împiedica însă la realizarea unor interpretări de subtilitate, delicatețe și, când era cazul, cu dramatism emoționant. Vasile V. Vasilache i-a oferit melodia Ploaia și noi, apoi Vechil pian, cu mare succes în festivaluri, la Radio și la public. A fost una dintre cele șapte piese prezentate la Mamaia în 1966. Compozitorii noștri se orientaseră… Era o voce nouă, aparte, cu sensibilitate și știința comunicării. Chiar și Florin Bogardo a scris pentru ea (piesa Inima). De ce pari trist de Richard Oschanitzky a obţinut în interpretarea ei premiul al II-lea la Festivalul internațional de la Sopot-Polonia, ediția a șaptea, 1997. Tot Oschanitzky i-a orchestrat un aranjament pe Doina Oltului interpretat și în Polonia. Doina Badea a fost și o …doină a Oltului (!), a cântat și folclor și romanțe, dar a aparținut și întregii țări. Desele programări la Radio, la Televiziune, pe discurile Electrecord au dovedit-o cu prisosință.

În 1963 este angajată la teatrul de revistă Constantin Tănase din București, alături de trupa căruia evoluează frecvent și peste hotare. La Teatrul Olympia din Paris succesul ei a fost notabil. Asemenea la Festivalul Cerbul de aur de la Brașov, edițiile 1968 și 1971, dar şi în Egipt.

Piese din repertoriul ei, apreciate de marele public, au fost și Nu mă joc cu fericirea de Nicolae Kirculescu, Cânta o mandolină de Gherase Dendrino, Cred în fericirea noastră de George Grigoriu, La un pas de fericire de Radu Șerban, Îmi cântă la fereastră marea, Cămpia sub lună de Vasile Veselovschi, Șoapte de iubire de Ramon Tavernier ș.a. Înregistra cu mare exactitate, adeseori nu exista decât o primă și ultimă versiune; avea muzica în sânge, era o profesionistă în cel mai deplin sens al cuvântului. Plecarea ei dintre noi a fost o mare pierdere pentru muzica noastră ușoară.