Greii muzicii uşoare româneşti: DAN SPĂTARU

Alt fenomen al muzicii ușoare românești: DAN SPĂTARU, Dan George Spătaru (2 octombrie 1939, Aliman, jud. Constanța – 8 septembrie 2004, București). Un fenomen în zona interpretativă, cu totul diferit de alte voci. Pasionat de muzică, frecventează Casa Studenților Grigore Preoteasa din București, unde va funcționa o vreme și ca metodist. Cânta acolo din 1962. A urmat însă cursurile ICEF, deci s-a specializat în sport (fotbal). A evoluat pe post de mijlocaș la clubul Știința București. Însă drumul său a fost muzica ușoară. A debutat în 1964 într-un spectacol televizat alături de Pompilia Stoian. Cânta prin restaurante. La Mon jardin a fosst remarcatde compozitoarea Camelia Dăscălescu ale cărei melodii Amintiri, amintiri și Nu-ți fie teamă de un sărut au devenit imediat după lansare mari șlagăre. Începuturile sale muzicale au fost marcate însă de muzica italiană, la modă în acele timpuri.’

Avea o voce de mică întindere, cu un ușor capretto dar ridica stadioane în picioare, la concerte. Pentru că era original, nu imita pe nimeni. Timbrul lui a depășit timpul. Era, el, unic. Foarte expresiv: era întotdeauna îmbrăcat decent, clasic, aș spune. Cordial cu colegii în pofida succesului care-l detașa de ei.

A obținut rapid aprecierea compozitorilor care evoluau cu formații în localurile (și) bucureștene. Horia Moculescu, de pildă. Nu era puțin lucru, cunoscând pretențiile muzicianului-creator. Impactul a fost realizat la întîlnirea cu Temistocle Popa, cel care i-a scris majoritatea melodiilor, la rândul lor devenite, în interpretarea lui Dan Spătaru, evergreen-uri. E suficient să amintesc de Măicuță-ți mulțumesc ori de Trecea fanfara militară. O altă calitate – unicat a interpretului: putea cânta orice melodie, cu indiferent ce ethos. Succesul era identic. Era ARTA INTERPRETATIVĂ A LUI DAN SPĂTARU. Cele două melodii contrastante, menționate mai sus, o dovedesc.Dar marele lui succes a fost piesa din repertoriul internațional Toate drumurile noastre. Se cântă și astăzi la petrecerile elitiste.

 A fost premiat la Concursul naţional de muzică ușoară de la Mamaia (ediția 1966, cu Olimpiada tinereții de Temistocle Popa, în 1969 cu premiul pentru interpretare). La Sopot-Polonia, ca reprezentant al Casei de discuri Electrecord, cu care a colaborat frecvent (la Festival, în Ziua discului a fost aplaudat de peste 7000 de spectatori, timp de 20 de minute. Record al manifestării, consemnat în Cartea de onoare).

Între 1972-1979 a fost prim solist al Teatrului Fantasio din Constanța. Și Aurel Manolache, directorul instituției, avea fler la lansarea și cultivarea vedetelor. De altfel și melodia acestuia, Ale tale, a devenit în interpretarea lui Dan Spătaru mare șlagăr.

Prezența interpretului în turnee internaționale (Rusia, Germania, Israel, Cuba, Ungaria, Italia) se bucura de aceeași apreciere a publicului. Vocea lui Dan Spătaru cucerea orice fire artistică, deschisă către muzică.

Mari succese de repertoriu: Țărăncuță, țărăncuță de Ion Vasilescu, Te-așteaptă un om, Nici o lacrimă  (Ion Cristinoiu), Mai gândește-te (Horia Moculescu), Scara de mătase (Vasile Veselovschi), Maria (George Grigoriu), Nu-ți fie teamă de-un sărut (Camelia Dăscălescu), ș.a.

Casa de discuri Electrecord a continuat editarea repertoriului său și pe discuri compact.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea

Coordonatoarea programului – Sorina Goia.