Greii muzicii uşoare româneşti: ANDA CĂLUGĂREANU

Pe numele ei întreg ANCA MIRANDA CĂLUGĂREANU (24 octombrie 1946, București – 15 august 1992), a fost crescută de tatăl ei, cadru militar, ofițer. Așa se explică accesul și colaborarea ei la câteva formții ale armatei. Remarcată de Cornel Fugaru, apare alături de el și de formația Sincron în 1965, într-un concert la Sala Palatului din București. Mircea Crișan este cel care sugerează schimbarea prenumelui ei din Anca în Anda, penru evitarea cacofoniei. De aceea mi-a spus mereu „naşule”, povestea Mircea Crişan.

A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din București, fiind membră în trupa de teatru a liceului. Tot în perioada liceului, Anda Călugăreanu a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul lui Adamo şi Aznavour.

La Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică a fost admisă în 1964, la clasa  actorului Mihai Mălaimare.

A fost repede remarcată la Radio, unde a realizat numeroase înregistrări; vocea ei fusese mult apreciată și de compozitorii de muzică ușoară și de public. La început, a cântat sub îndrumarea compozitoarei Camelia Dăscălescu, apoi a absolvit cursurile de Artă Dramatică ale Şcolii Populare de Artă din Bucureşti.

În februarie 1965 Anda Călugăreanu debutează la Televiziunea Română, în cadrul unui spectacol de varietăţi, cu piese din repertoriul lui Salvatore Adamo. În acelaşi an debutează discografic, cu un single ce a cuprins patru piese din repertoriul francez. Remarcabilul ei talent i-a adus şi invitaţii în emisiuni de televiziune realizate de Alexandru Bocăneț, Valeriu Lazarov și Tudor Vornicu. Împreună cu Florian Pittiș  și Dan Tufaru, care i-a devenit și soț, a alcătuit un trio muzical-cupletistic, cu mare trecere atât între realizatorii de televiziune cât și la public. Iar duo-urile ei cu Toma Caragiu, cele în regia lui Alexandru Bocăneț, au dobândit notorietate, fiind și azi vizionate cu audiențe substanțiale.

La 22 mai 1966, Anda apare în show-ul TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Elveţia.

La 7 mai 1967 a participat la prima ediţie a Concursului de prime audiţii cu premii al Radioteleviziunii, unde a interpretat piesa “Cântecul nostru e-un cântec fermecat” de Ludovic Dizzi, în duet cu Mihai Dumbravă.

În anul 1968, datorită popularităţii sale, Anda Călugăreanu, alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai, reprezintă România în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Internaţional Cerbul de aur de la Braşov, unde este distinsă cu Menţiune.

Tot în anul 1968, obţine Premiul I la Festivalul Prieteniei de la Berlin, locul I la Festivalul Polbit de la Budapesta şi Premiul al III-lea la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor de la Sofia.

La 22 decembrie 1970, în cadrul “Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară – Bucureşti ’70” – cunoscut şi sub numele de Concursul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă –  artista a fost distinsă cu Premiul Discului de muzică uşoară românească pe anul 1969, pentru albumul “Anda Călugăreanu” apărut la Electrecord.

În perioada 7 – 12 iulie 1972, Anda Călugăreanu, alături de Dida Drăgan şi Marina Voica alcătuiesc echipa României care ne-a reprezentat în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional al Cântecului de la Knokke.

La Festivalul Mamaia ’72 a obţinut premiul de popularitate pentru piesa “Ce tânăr eşti”, muzica Radu Şerban, text Aurel Storin, Premiul II pentru melodia “În rândul patru”, muzica Temistocle Popa, text Mircea Block; a obţinut o menţiune specială pentru interpretare, susținând și un recital.

La următoarea ediţie, „Mamaia ’73”, a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pentru melodia “Tinerii”, muzica Marius Ţeicu, pe versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu.

După anul 1973, a abordat şi piese din repertoriul muzicii folk, o pasiune aparte a artistei, şi a participat la spectacole de muzică şi poezie, inclusiv la spectacolele Cenaclului „Flacăra”, colaborând îndeaproape cu Florian Pittiș, Dan Andrei Aldea şi Mircea Vintilă.

A participat la numeroase turnee în țară și peste hotare – Bulgaria, ambele Germanii,  fosta Iugoslavie, Polonia, Rusia, Ungaria, ș.a. – şi s-a remarcat şi în activitatea componistică.

Anda Călugăreanu a dat glas, în stilul ei unic, unor piese remarcabile precum ”N-am noroc” şi „Cheamă-mă” – compozitor Ion Cristinoiu, „Nu te supăra” şi „Cu viaţa nu glumi”  de Radu Şerban, „Portocala” – Marius Ţeicu, „Nu te-nţeleg” – Vasile V. Vasilache, „Micul prinţ” – Nicu Alifantis, “Acuarela” – Fromi Moreno, “În rândul patru” – Temistocle Popa, “Mi-a ieşit în cale un băiat” – Gelu Solomonescu, “Poveste de iarnă” – Camelia Dăscălescu, “Revino” – Cornel Fugaru sau cele interpretate la Cenaclul „Flacăra” – „Tăcut”, „Seara” şi „Bocet” – pe versuri de Adrian Păunescu, „Noi nu” – versuri Nicolae Labiş sau „De bine, de rău” – versuri Ion Nicolescu.

În  1984 s-a aflat, alături de Mitică Popescu, în distribuţia unui alt musical purtând numele actorului, semnat de Nicu Alifantis, după piesa cu același nume de Camil Petrescu. În anul 1984, Anda Călugăreanu s-a aflat pe scena de la “Nottara”, în piesa “De ce dormi, iubito ?”,  unde l-a avut partener pe Horaţiu Mălăele, iar la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” a jucat în „Clovnii”, regia Mihai Mălaimare – 1988 şi în „Mantaua” de Gogol, regia Mihai Mălaimare – în 1989.

Ea a jucat și la Teatrul Ţăndărică în „Prinţesa şi ecoul” – 1975, „Râsul unei nopţi de vară” – în 1976 şi în „Jocuri de poeţi, jocuri de copii” – în 1980, dar şi la Teatrul Ion Creangă, în „Extemporal la varietăţi”, regia Cornel Todea – în 1987.

La Radio, pe lângă popularele apariţii de la emisiunile pentru copii şi celebra emisiune “Ora veselă”, Anda Călugăreanu a jucat în piese de teatru radiofonic – „Cheile de aur” de Eugenia Zaimu – în 1984, „Gâlcevile din Ghioggia” de Carlo Goldoni – în 1986 şi „Cheia succesului”, musical de Edmond Deda, după “Titanic vals” de Teodor Muşatescu – în 1988.

Şi-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul „Maria Mirabela”(1981) şi „Maria Mirabela în Tranzistoria”(1989), ambele regizate de Ion Popescu-Gopo dar şi în “Rămăşagul” (1985) şi în “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”(1988). A fost distribuită, de asemenea, în filme precum „Bietul Ioanide” (1979), „Stop-cadru la masă” (1980) şi „O zi la București” (1986).

După anul 1985, a mai apărut în emisiuni de divertisment TV memorabile, alături de artişti precum Dem Rădulescu, Horaţiu Mălăele sau Mitică Popescu.

În anul 1987, Casa de discuri ”Electrecord” a produs LP-ul intitulat „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis şi în aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.

A fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Dan Tufaru, având împreună cu acesta o fiică, Ioana (născută în 1977) apoi s-a recăsătorit, în anul 1986, cu Alexandru Medeleanu, la acea vreme economist la Magazinul Victoria.

În perioada 1990 – 1992, Anda Călugăreanu a prezentat emisiunea matinală TV pentru copii ”Club Anda”  la TVR 1, alături de păpuşa Omidé, iar în anul 1991 a realizat turnee în Canada și în SUA.

În ultimii ani de viaţă a fost profesoară de actorie. Ultima înregistrare la radio a Andei Călugăreanu, la „Unda veselă”, a fost în februarie 1992, în „Fericirea de a fi cal” de Cornel Sofronie, redactor Silvia Cusursuz, regia artistică Ion Vova.

În ultima perioadă a vieții nu și-a mai recunoscut cariera din muzica ușoară, devenind o ferventă susținătoare a folk-ului, gen în care  a avut și contribuții compoziționale.

În martie 1992, după un turneu de zece zile în Israel, alături de Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, începe să se simtă rău, iar după mai multe analize i se descoperă probleme grave la plămâni. Artista a efectuat tratamente în Grecia şi la Bucureşti, dar, din păcate, medicina s-a dovedit neputincioasă.

Anda Călugăreanu a trecut la cele veşnice la 15 august 1992, la doar 45 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Scriitorul Dinu Săraru afirmă despre artistă: „A fost într-adevăr un copil-minune în muzică şi în teatru, nu însă din stirpea celor de azi, care pier prematur, pănă la apusul soarelui, ca fluturii de varză, toamna. Ea a fost şi a rămas în ochii noştri aidoma acelui buchet parfumat de lăcrămioare, care ne lasă să credem că primăvara e singurul anotimp de pe pămănt”.

Nicu Alifantis, cu care Anda Călugăreanu a acolaborat în mai multe proiecte artistice, spunea la rândul său: „Pentru oricare dintre noi, fie că am cunoscut-o sau nu, Anda a fost o mare artistă. Cred că toţi suntem convinşi că s-a grăbit plecând dintre noi. Cine ştie câte minuni ar mai fi putut înfăptui în teatru, în film şi în muzică! Cât talent. Ce stea avea deasupra capului ei !”.

La revedere, a Dvs. Daniela Caraman Fotea,

Coordonatoarea proiectului –  Sorina Goia