Storymania- Excentric de dragul originalităţii? Opera de la clasic la modern
1 February 2017
TIMPUL PREZENT – despre proteste și dreptate, legi și democrație
1 February 2017

Gaudeamus – Poetul și combinațiile politice

La noi, azi, cînd se schimbă puterea  sînt concediați „foștii” din funcții mai mari sau mai mici pentru ca noii veniți să-și poat instala oamenii de încredere. Acum nu te poți atinge chiar de oricine, că nu te lasă legea, în schimb în secolul 19, cine lua puterea putea face schimbări de sus pînă jos. Iar concedierile erau și un motiv de orgoliu pentru cei care le operau.

Demiterea lui Mihai Eminescu din funcția de inspector școlar a  fost unul dintre asemenea gesturi de orgoliu și de răfuială politică.  Așa se face că după aceea Eminescu a devenit mare adversar al liberalilor nu numai din motive de doctrină, ci și pentru că a fost concediat de ei din învățămînt.

Poetul n-avea catedră ca profesor și nu-și luase un doctorat la Viena, ceea ce l-ar fi putut ajuta să devină universitar, fără mari probleme, la vremea aceea. Cînd s-a văzut concediat, Eminescu îi probozește pe liberali, că i-au distrus iluziunile ce și le făcuse despre viață. Poetul avea impresia că dacă fusese numit într-o funcție care nu era politică, avea să rămînă acolo, indiferent de schimbările politice care aveau să urmeze. Plus că devenise și un nume în literatură, recunoscut și de adversarii conservatorilor și ai neoconservatorilor junimiști. Dar una-i una și alta-i alta, în socotelile politice. Liberalii îl trimit la plimbare pe Eminescu pe care-l consideră un dușman. Dar și pentru că țara era mică și lefurile puține.

Căzut din funcția lui la stat și devenit mai mare peste ziarul „Timpul” susținut de conservatori, Eminescu se simte șef peste „foaia vitelor de pripas”, ceea ce înseamnă că nu-i plăcea nici ce făceau conservatorii cu ziarul lor. Confruntat cu naționalismul liberalilor, Eminescu devine ultranaționalist, cu program economic. Marea ciudățenie e că dacă-l analizăm azi Mihai Eminescu era mai degrabă un liberal ultranaționalist decît un conservator, chiar dacă după ce a ajuns la conducerea „Timpului” el a fost cel care le-a dat de multe ori gîndirea politicienilor conservatori. Atît doar că unii dintre ei își spuneau, citind radicalismele poetului, că Eminescu mai trebuie potolit. Adică nu că nu le-ar fi zis bine „roșilor” , dar prea o spunea pe de-a dreptul, de nu mai lăsa loc la combinații politice.

Cristian Teodorescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *