Imaginatie si vitalitate de adus in cotidian
16 June 2017
Gaudeamus – Atenție la cine ne pregătește copiii pentru examene
21 June 2017

Gaudeamus – Marele profesor și micul dictator, G. Călinescu

Sub aparența că le cerea ciudătenii studenților săi, G. Călinescu îi verifica, de fapt, cît se poate de temeinic. Cînd le spunea discipolilor săi să vorbească la examen despre cîte un obiect oarecare, profesorul nu recurgea la excentrități. Pur și simplu voia să se convingă dacă studenții lui citiseră cărțile din bibliografia obligatorie și dacă trecuseră și dincolo de ea. Dacă întrebi un student despre, să zicem, cuțitul în literatură, unul care a citit îți va spune în cîte cărți a întîlnit cuțitul, încît poți să-ți dai seama dacă chiar a citit acele cărți sau îți vorbește despre ele doar din comentariile altora.

Așa că, paradoxal, G. Călinescu, cel care le dădea nota zece tuturor studenților săi, era ca examinator cît se putea de chichiricios pe de-o parte și pe de alta îngăduitor aproape fără margini. Cum de se poate una ca asta? Dacă citeai o singură carte în care era vorba despre lucrul sau „chestia” despre care te întreba criticul-profesor, te scoteai. Dacă bîjbîiai sau n-o nimereai cu răspunsul, profesorul Călinescu te ajuta, încît îți dădea nota maximă, în numele acestei colaborări binevoitoare din partea sa. Așa se face că și marii săi discipoli, chiar dacă se descurcau excelent la examen, mai aflau ceva de la el.

G. Călinescu era în schimb mult mai neiertător cu asistenții lui care-i fuseseră puși pe cap din motive politice. Așa că nu se jena să le spună de față cu studenții să mai învețe și ei din cele pe care le spunea el celor pe care-i examina. Calul său de bătaie era asistentul Mihai Novicov, căruia G.Călinescu îi spunea „Mai învață și tu, de aici, Novicoave!” deși știa că Novicov avea relații la partid care l-ar fi putut dărîma oricînd pe el, tovarășul de drum al partidului.

G. Călinescu a pățit-o la un moment dat. A fost trecut pe linie moartă, chiar dacă i s-a dat o funcție de conducere la institutul care ulterior avea să-i poarte numele. Acolo, criticul și-a folosit subordonații ca actori ai pieselor sale de teatru, ceea ce nu și-ar fi permis dacă nu s-ar fi prins de regulile totalitarismului în care fiecare șef face ce vrea cu subordonații lui.

Cristian Teodorescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *