Gaudeamus - Lăsata Secului și „Lăsata, secule!”, o controversă filosofică între Conu Leonida și consoarta lui Efimița

Cred că e ceva în neregulă în finalul comediei „Conu Leonida față cu reacțiunea!” Un amănunt care-i dă dreptate, de fapt lui Leonida, chiar dacă la prima vedere el trebuie să-și plece nasul în fața nevestei sale care îi spune „A fost Lăsata, secule!!” lichidîndu-i astfel autoritatea asupra ei.

Pînă atunci, el e cel care deține controlul în familie. Tot el o ademenește treptat pe Efimița către republicanism. În republica la care visează conu Leonida tot românul trebuie să primească un salariu de la stat, bașca pensia și „niminea” să nu mai plătească bir. Conu Leonida, liberal rabiat de la Ploiești și fost revoluționar alături de „răposata” se străduiește s-o învețe și pe noua sa nevastă, la București, cum e cu republica și ce urzește reacțiunea, ca să-i termine pe republicani.

Leonida pare, dacă nu ateu, cel puțin un ins care nu se omoară cu credința, ceea ce-l și face să-l ia peste picior pe Papa de la Roma, cel care iezuit fiind, i-a botezat totuși un copil lui „Galibardi”. Nevasta lui de-a doua, Efimița îl ia în serios, fermecată de cum le zice „bobocul”. Totuși femeia are anumite momente de neîncredere față de cele ce i le spune consortul. Ea nu pricepe de unde va scoate statul bani de salarii și pensii dacă nimeni nu va mai plăti bir, ceea ce pentru conu Leonida ține de domeniul evidenței: statul trebuie să găsească bani, că de-aia e stat.

 După ce o seminarizează Leonida pe Efimița cu ideile lui republicane, cei doi se întind în pat. Înainte de a pune capul pe pernă, Efimița se închină îndelung, precizează autorul, spre deosebire de Leonida care n-are asemenea obiceiuri. Efimița e cea care-l trezește din somn pe republican spunîndu-i că a început revoluția, la ei în mahala. Leonida o liniștește, dar cînd aude și el focuri de revolver în preajma casei, amîndoi se pitesc pentru a nu cădea victime reacțiunii. Tare pe ziarul lui, Leonida nu crede că a început o revoluție. În schimb Efimița e convinsă că a început o mișcare politică înarmată.

Altminteri bisericoasa Efimița nu știe că în noaptea aceea a fost Lăsata Secului, chestie de care amîndoi află de la femeia lor de serviciu. Asta ar fi plauzibil pentru raționalistul Leonida, dar nu se potrivește deloc cu Efimița, chiar dacă ea o fi mai degrabă superstițioasă decît credincioasă.

 Căci Lăsata Secului e un moment pe care, în mahalaua bucureșteană, îl știa toată lumea. Și înainte de intrarea în lungul post al Paștelui, chiar și ateii participau la festinul despărțirii de alimentarea de dulce. Or cum să nu știe Efimița de Lăsarea Secului? Asta ca să nu mai spun că și în ziarul lui Leonida ar fi trebuit să existe măcar o știre despre sărbătoarea alimentară dinaintea postului. Așa că la o răfuială ulterioară  Leonida ar fi putut s-o pună la respect pe doamna lui. Căci i-ar fi putut spune: „Mițule, n-am știut că începe Lăsata Secului , dar cum de te-ai lăsat dumneata, bisericoasă, păcălită de pistoalele mitocanilor?”

Cristian Teodorescu