Gaudeamus - Jandarmii celor care-și dau cu părerea despre cărți

N-am numărat cîte site-uri culturale sau strict literare există la ora asta în România. La unele mă uit din curiozitate, dar fără să insist, altele mi se par foarte bine construite și cu articole remarcabil scrise, încît mă întorc la ele cu plăcere. Sînt și unele „așa și așa” care au și ele cititorii și colaboratorii lor fideli. Poți citi în aproape toate discuții vii despre cărți, autori și despre lumea literară.

Asta într-un limbaj neprotocolar, cu prescurtări, emoticoane, neglijențe și alte asemenea chestii care țin de exprimarea de pe net. În privința părerilor despre cărți formulate pe aceste site-uri, unele vin după analize cît se poate de aplicate, altele se rezumă la cîteva cuvinte, nu totdeauna fericit alese. Am observat însă cu plăcere că majoritatea celor intră pe aceste site-uri nu gustă evaluările injurioase sau atacurile la persoana autorului.

Nu citim toți reviste literare consacrate, în care critici cunoscuți sau mai puțin scriu despre cărți. Sau unii dintre cei care citesc aceste reviste sînt de altă părere decît criticii consacrați, pe care și-o exprimă pe aceste site-uri. S-ar putea să mi se răspundă că așa se ajunge la confuzii în materie de valori. Poate, dar să ridice piatra împotriva acestor site-uri cine n-a greșit niciodată. Or și criticii literari cu vechime au mai nimerit-o alături cu evaluările lor despre un autor sau altul.

Așa că să te burzuluiești la cineva care scrie pe net despre cărți, folosindu-te de calitatea ta de critic literar cu vechime și cu oarecare autoritate în lumea scriitoricească, e ca și cum ai vrea să faci pe jandarmul cu cititorii care nu-ți recunosc autoritatea. Dar cînd acești comentatori „neautorizați” te prind că faci critică literară după o agendă personală care ține de politica ta literară sau care pur și simplu constată că n-ai organ pentru scriitori despre care confrații tăi critici de toate vîrstele au o părere foarte bună, de ce te apuci să te războiești cu ei? Doar pentru că acei confrați critici pe care-i contrazici fără să-i numești, ca să nu ți-i ridici în cap, nu mai catadicsesc să-ți răspundă, fiindcă te consideră un caz clasat?

N-aș vrea să-și închipuie cineva că scriu acest text ca un autor care se bucură de elogiile unanime din partea acestor site-uri. S-au postat în ele și despre mine destule chestii care nu-mi plac. Unele mi s-au părut superficiale, altele de-a dreptul răuvoitoare. Ceea ce mi s-a părut și mi se pare însă mai important e discuția despre cărți a cititorilor. Iar dacă ne gîndim că unii dintre cei care intră pe aceste site-uri, ca să se afle în treabă, recunosc că n-au mai citit de ani de zile o carte și își propun să se apuce din nou de citit, nu pot decît să-i încurajez pe cei care izbutesc să-i stîrnească.

Cristian Teodorescu