Turismul cultural –Bisericile oltenești
25 November 2016
Gaudeamus – Măcar un pardon, acolo
1 December 2016

Gaudeamus – Ce ar trebui schimbat la tîrgurile noastre de carte

O prietenă editoare m-a întrebat la „Gaudeamus” dacă n-ar trebui schimbat cîte ceva din tipicul tîrgului. De fapt, are cîteva idei, pe care mi le-a povestit pe scurt. Pentru expozanți e de înțeles această dorință de înnoire a formulei.

De mulți ani lucrurile se repetă aproape identic. Ceea ce diferă sînt amănuntele: standurile sînt, uneori, aranjate altfel. În rest, lansări, autografe, interviuri, fotografii, încît poți avea sentimentul că te afli într-o buclă a timpului, cu aproximativ aceleași personaje – autori și vorbitori despre cărți. Lucrurile stau la fel și la tîrgurile de carte din străinătate, cu deosebiri care țin de culoarea locală a fiecăruia dintre ele.

Cred că și la noi s-ar putea ține conferințe, separat de lansările de carte. Ori s-ar putea face dezbateri la care să vorbească și lumea din public, dar în esență ceremonialul ar rămîne același, căci pînă la urmă cititorul pentru asta vine la tîrg. Să-i vadă pe autori, să-i audă vorbind pe ei și pe cei care le lansează cărțile și să primească autografe. Încît ceea editorului i se pare o treabă de rutină, pentru autori și cititori e o întîmplare unică. Se simte emoția în aer, iar aplauzele care vin după fiecare lansare de carte sînt de fiecare dată altfel. Ca și de Crăciun, bunăoară, te bucuri că lucrurile se repetă, doar că bradul e altul sau îi schimbi locul în încăpere.

La ediția asta a tîrgului am auzit pe cineva, un domn aflat într-o dispoziție catastrofistă, că în cîțiva ani cărțile, așa cum le știm, vor deveni amintire și că vom veni la lansări cu tableta de citit. La cîteva standuri de acest vestitor al Apocalipsei tîrgurilor de carte tradiționale, alt domn prezicea optimist că, oricît de multe se vor schimba pe lumea asta, cartea tipărită va supraviețui.

N-am atîta imaginație ca să-mi dau seama care dintre cei doi are dreptate, apocalipticul sau optimistul. Însă ca unul căruia nu-i plac brazii de plastic, în schimb îi fac cu ochiul brazii vii, crescuți în ghivece mari, nu m-aș mira ca și tradițiile cărților să se schimbe. Nu prin revoluție, ci prin evoluție.

E drept că sîntem atît de nebuni, încît unii dintre noi să ardă cărțile pe ruguri ritualice, dar la rîndul ei Cartea are suficientă putere, ca să renască din propria ei cenușă. Iar unul dintre rosturile tîrgurilor de carte e și acela de a ne face să ne minunăm de fiecare dată de puterile Ei.

Cristian Teodorescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *