Generația Z: Azi tineri, mâine părinți

Autor: Corina Negrea

Conform statisticilor oficiale, rata totală de fertilitatea a scăzut, la nivel global, de la 5 copii, în 1950, la 2,3 în 2023 - așadar, dacă în 1950, o femeie năștea, în medie, 5 copii, în anul 2023 numărul acestora a scăzut la 2,3. Una dintre cauzele pentru această scădere destul de semnificativă este tranziția demografică globală (https://www.statista.com/statistics/1034075/fertility-rate-world-continents-1950-2020/), suma de factori economici, sociali, culturali, politici, factorii care țin de sistemele educațional și de sănătate dar și pentru că astăzi femeile, fetele tinere au mult mai multe posibilități de dezvoltare în carieră, nu de puține ori în cariere solicitante, în care perioada de creștere profesională - publicarea de articole în reviste profesionale de impact, accederea pe scara ierarhică etc etc etc - se suprapune cu perioada dedicată nașterii și creșterii copiilor. Toate acestea pot duce și la creșterea vârstei biologice la care poate naște, astăzi, o femeie, consecința fiind o scădere a natalității pe plan global.

Ne-au spus asta și tinerele cu care am stat de vorbă - 18, 20 și 23 de ani, din București: Oana Mocanu - la final de liceu și început de facultate, Emilia Matache - studentă, și Maria Brezeanu, deja masterandă și tehniciană la unul dintre cele mai importante institute de cercetare din România. Pentru toate trei, cariera este pe primul loc și pentru că o carieră solidă înseamnă (și) o stabilitate economică pentru momentul în care vor avea copii (nici una mai devreme de 30 de ani).

Cât de reprezentative sunt ele pentru Generația Z? Și dacă da, sunt specifice doar tinerelor din România? Care sunt tendințele globale, care sunt cauzele acestor tendințe și ce eventuale soluții există? Am aflat de la Bogdan Voicu, sociolog, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, profesor de sociologie la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

"Întotdeauna mi-am dorit să fiu o mamă tânără, doar că eu sunt din categoria aceea care își planifică viața pe 10 ani, știu că nu este realist dar mi-am luat niște puncte de reper și-am spus că în primul rând o să mă văd pe mine împlinită și fericită, pentru că profesia pe care o am și genul de carieră pe care o construiesc nu îmi acordă atâta flexibilitate încât să pot să mă relochez oricând. Dar se va ajunge și în punctul în care o să pot să îmi iau doi ani liber să îmi cresc copilul, să fiu lângă el activ, cât de mult se poate, iar mai departe să mă asigur că urmează primii ani, o viață care mi-aș dori să fie cât mai bună pentru el. După calculele mele, (asta se va tâmpla la) estimativ 27 de ani, doar că nu sunt sigură că voi termina doctoratul până atunci. S-au făcut ceva modificări în lege și doctoratul acum este de 4 ani, iar calculele mele spuneau că, gata!, la 27 ai doctoratul, te-apuci de făcut copii...Nu este chiar așa, estimez că până la 30 ar fi realist”. (Maria Brezeanu, studenta Anul I Master în Fizica Nucleara, Atomică și aplicații, Astrofizică, Facultatea de Fizică, Universitatea București, tehnician ELI-NP Măgurele, Centrul celui mai puternic laser din lume)