Universul... tocmai bun pentru om?

Necunoscut pentru cei mai mulți, principiul antropic susține că Pământul și – vai! Universul – au parametri fizici cu valori precise și corelate, astfel încât omul să poată exista. Noțiunea a fost propusă în 1973, de astrofizicianul australian Brandon Carter, dar idei tematice fuseseră exprimate deja.

Lucrurile au fost luate foarte în serios, atât de știință, cât și de „surorile” sale - filozofia și religia. În episodul precedent, v-am prezentat câteva constatări ale științei, care au determinat ideea, eretică pentru mulți, a formidabilului „acord fin” al unor valori (numere) zise „universale”, esențiale, apărute experimental. Acestea sunt...

Uimitoarele constante cosmologice: câteva numere fundamentale, determinate în ultimă instanță experimental, care intervin în ecuațiile care descriu marele și micul Univers. De la galaxii și sisteme planetare la structuri materiale (atomice) și energetice elementare. Formulele coerenței lumii noastre, la care încă trudesc savanții, se bazează pe aceste numere – constantele cosmologice.

Dacă ar fi diferite doar cu puțin, Universul (nostru) nu ar exista. Nici unii atomi sau moleculele – ale căror particule și energii elementare nu s-ar mai „lega”. Într-o analogie accesibilă, școlară: ar fi vreun cerc fără numărul pi (π) ?

Disputele pertinente pe temă sunt, desigur, apanajul a puțini oameni la vârf din știință, religie, filozofie. De ce?... pentru că subiectul este atât de spinos prin implicații, încât riscurile gândirii politic incorecte se asumă tot mai greu. Inițiatori dominant științifici precum Brandon Carter, John Barrow, Frank Tippler, Roger Penrose sunt comentați (și corectați) azi de filozofi precum John Leslie și Nick Bostrom.

Ca exemplu, să pornim cu truismul că legile cunoscute, zise ale naturii, au fost și sunt aceleași dintotdeauna. Pare normal de acceptat. La fel și afirmația asociată - constantele universale sunt neschimbate de la BigBang, adică ar fi apărut odată cu Universul. Ideea inevitabilă este presupunerea unei ordini sau informații inițiale, în acel prezumat „bob” de energie. Cum s-a generat acea informație inițială?

Disputele de idei provocate, fie și numai prin observația de mai sus, au depășit, cum era de așteptat, cadrul științific, în căutarea unor rezolvări.

Într-un alt exemplu spinos, deja infim probabilul Univers Antropic permite viața (și așa-numita cunună a naturii/creației - Omul), dar nici un experiment nu s-a putut, măcar, apropia de obținerea viului din neviu. Mai mult, există perspective deconcertante privind imposibilitatea acestui rezultat. Și-atunci?... Există o analogie, insuficientă și inacceptabilă, cu un ecosistem intențional, progresiv produs și înseminat cu informație, repetitiv.

Acceptarea Universului Antropic implică problema originii acestuia. Fie 1) Ar fi unic și apărut din pură întâmplare, cu toate legile și constantele care ne uimesc. Această ipoteză nu are susținere semnificativă, datorită probabilității infime, apropiată de imposibilitate;

2) Ar fi unic și așa-zis Proiect Inteligent; toate legile și constantele sunt rezultatele unei unități adânci a fizicii și altor resorturi ale lumii și vieții, încă de neînțeles complet pentru noi. În acest context, este de menționat frustrarea savanților față de imposibilitatea „închiderii” Modelului Standard, a descrierii acestuia în ecuații simple, geniale sau a înglobării în MS a unei teoriei cuantice a gravitației. De aici, până la ideea inflamantă că o altă inteligență ar fi (fost) capabilă de înțelegere, e doar un pas.

3) Universul din care facem parte este doar unul din Multivers - o infinitate de alte Universuri care ne sunt inaccesibile.

Această ipoteză salvează, în esență, prin admiterea întâmplării probabile, ideea că Universul pe care îl observăm, cu legile și constantele lui, este așa și nu altfel. Nu are sens mirarea și căutarea răspunsului la întrebarea de ce. În miliarde de universuri (paralele sau nu cu al nostru), constantele și legile pot fi altele.

Inutil de menționat, stimați cititori și ascultători, că vorbirea în două postări despre Univers Antropic, Multivers și Proiect Inteligent reprezintă un demers ingrat față de masa, forța argumentelor și prestigiul celor care le susțin sau dispută. Preocuparea privind originea și structura lumii este perenă, fie și înecată continuu de asurzitoarea proximitate. Ereziile moderne au mereu de-a face cu „marile întrebări”, la care sunteți invitați să meditați.

Și în acest context, „gândirea nu este divertisment, ci o obligație”.

Redactor: Florin VASILIU.