O doză de umor

Autoironia și -dacă se poate- râsul ar fi, după varii formulări, indicatorii ocazionali ai anti-fanatismului, ai recunoașterii că ipotezele tabu, „betonate”, pot fi greșite. Acest episod conține glume conectate unora din temele abordate de-a lungul timpului.

Eforturile de atingere a Lunii, notabile în anii 1960-70 au fost „ciupite” în 1965 de talentatul muzician satiric Tom Lehrer cu piesa pian-voce „Wehrner von Braun”. Recuperarea eminentului rachetist german, fost membru al partidului nazist și poziționarea acestuia la vârf în industria spațială americană a generat sentimente contradictorii. În anticiparea audierii piesei, urmează două strofe posibil rezonante și în contexte din prezent. Radio-cititorul este rugat să accepte că traducerea ar elimina componentele umoristice:

Don't say that he's hypocritical,

Say rather that he's apolitical.

"Once the rockets are up, who cares where they come down?

That's not my department", says Wernher von Braun.

.........................................

You too maybe a big hero,

Once you've learned to count backwards to zero.

"In German oder English I know how to countdown,

Und I'm learning Chinese!" says Wernher von Braun.

Bineînțeles că și obiecțiile la realitatea aselenizărilor au fost tratate cu umor, ce-i drept în doze farmaceutice. Apar variațiuni în cheia: Kubrick chiar a filmat aselenizările; fiind, însă, extrem de riguros, le-a lucrat chiar pe Lună !

Glumele care vin din antichitate sunt rarisime și greu, dacă nu imposibil de „prins”. Pot fi alterate de erori de traducere. Dar, pentru că Ereziile moderne nu au ocolit străvechimea, iată și ce se crede a fi cea mai veche glumă în scriere cuneiformă (!): Un câine intră într-un local și spune: „Nu pot vedea nimic. Pe ăsta-l voi deschide”.

Tăblița de lut cu textul de mai sus a fost găsită în anii 1800 în Irakul de azi. Înțelesul direct fiind ascuns, a prevalat presupunerea unui joc de cuvinte amuzant. Paleo-lingviștii sunt de acord că anticii foloseau sensuri multiple pentru aceleași cuvinte, luate separat sau când făceau parte din expresii. Apariția umorului și râsului în zorii civilizației este, de altfel, un subiect cercetat în modul cel mai serios. Câteva ipoteze vor face obiectul unui episod viitor.

Controversele în jurul evoluției sau evoluționismului au fost, bineînțeles, generatoare de glume: Dacă Darwin avea dreptate – veți ști, probabil, peste câteva milioane de ani – o aluzie la durata enormă a presupuselor tranziții interspecifice. Nici mereu acuzata polarizare a motoarelor de căutare nu a scăpat netaxată: xxxxx nu arată rezultate „antievoluționiste” datorită... verigii (link-ului) lipsă! În fine: Creaționismul a provocat punerea în discuție a evoluției dar, uneori, altfel decât se anticipa... – cu trimiteri cum ar fi la dezbaterile ipotezei paleoștiințifice a populării Pământului sau a evoluției teistice.

Întâlnirile cu OZN-uri nu sunt ferite de glume: O știi pe-aceea cu nava sosită pe Pământ?... Nu-i nimic, oricum te depășește ! - adică, performanțele imposibile ale OZN-urilor observate depășesc puterea de înțelegere actuală. Sau, despre un paradox al super-tehnologiilor optice: De ce sunt neclare toate imaginile cu OZN-uri? ... Pentru că, dacă ar fi clare, ar fi OZ Identificate! cu varianta: Hei! Un OZN deasupra chiar acum!... Stai, să aleg cel mai slab aparat foto! La acest punct, se pot doar exemplifica pretinsele lipsuri și neclaritatea imaginilor difuzate public în mult mediatizatul caz „tic-tac” în care a fost implicată o masivă grupare aero-navală americană. Chiar și așa este mult, față de secretomania la subiect a altor puteri.

Scandalul, nu numai științific, din 2018, când au fost prezentate public fapte împlinite privind nașterile a trei copii cu genom modificat artificial, reverberează în acest episod glumeț: Eugenia este un concept revoltător: susținătorii ar trebui întâi izolați, apoi sterilizați ...! adică, în aceeași frază, opoziția (băieților buni) la un concept revoltător s-ar permite practicând chiar conceptul respectiv! Enorma dificultate a anticipării și urmăririi tuturor corelațiilor unei editări genetice este înțelesul glumei: Celula, înaintea mitozei (scindării) provocate experimental se adresează geneticianului: sper că pot conta pe atenția ta distribuită! 

Termenul argotic geek prilejuiește, desigur, glume la adresa respectivei categorii profesionale, care se traduce aproximativ prin pasionat, tocilar sau fanatic. Noi (spun ei) facem, ca grup profesional distinct, glume și observații de neînțeles pentru ceilalți. Dacă vă amuză sau chiar vă fac să râdeți, sunteți, cel mai probabil, un geek !

IT-iștii par să se situeze în frunte: Dacă n-am fi mers pe (limbajul) C, am fi programat acum în BASI sau OBOL (!)... sau: Computerele fac greșeli foarte rapide și precise! - o parafrază la atributele procesărilor computerizate. Subiectul ultimei nu este banal și implică nivelul competenței geek-ilor programatori. Rezultate eronate, de la minore până la catastrofale s-au produs din automatisme ori șabloane ale gândirii umane „corecte”... neplicabile 100% mașinii.

Fuziunea nucleară controlată și cu bilanț general pozitiv, în scop energetic va fi mereu posibilă... peste circa 30 de ani! Aceasta este singura (jumătate de) glumă, dealtfel frecventă, din articolele la temă. Resurse, însă, există: Ieri, când eram în curte, am observat un enorm reactor nuclear termoenergetic cu plasmă captivă gravitațional. Ca inginer, am știut că radia energii enorme sub forma unor particule de mare viteză și unde electromagnetice maxwelliene polarizate transversal, de frecvențe incredibil de mari. Majoritatea undelor maxwelliene sunt invizibile, dar pe acestea chiar le-am putut vedea! Frecvența era atât de înaltă, încât sunt sigur că radiațiile ionizante ar putea produce arsuri grave ale pielii și chiar efecte mai rele... Totuși, reactorul era acolo și am vrut să-l pun la lucru util. Așa că am cumpărat un traductor electromagneto-electric din materie condensată și am folosit electricitatea astfel convertită din energie nucleară pentru alimentarea laptop-ului la care am scris acestea. A mers perfect... mai puțin seara. Sau - când e înnorat. Cititorul va înțelege, desigur, că adeptul fuziunii nucleare în scop energetic a „coafat” folosirea unei simple celule solare, în ton cu variațiunile de marketing pe tema Soarele adus pe Pământ. Sau dialogul: - Am auzit o glumă despre (reactorii de) fuziune...dar va dura 50 de ani să prinzi poanta! – Mda, gluma asta nu se învechește:-)E cu tâlc și exclamația: – Hei! Hidrogen verde! aluzie la o altă cosmetizare, de data aceasta susținând pretinsa poluare minimă, sau chiar zero, datorată reactorilor de fuziune.

Așa-numitele fake news - știrile false sau înșelătoare - nu au scăpat glumeților. Un prim exemplu ironizează eforturile rețelelor de socializare de a se menține „curate”: Tocmai am auzit că xxxx a implementat un nou filtru A.I. împotriva știrilor false. Vreau să știu când or să-l pună pe cel adevărat...?

Perspectiva contează. Pentru unii, chiar știrile false sunt prea puțin: Soția, panicată, telefonează soțului: Tocmai se spune la știri că o mașină rulează pe contrasens în apropierea ta! Soțul: fake news! Nu-i doar una, merg toate așa!...

Cum este de așteptat, știrile false au între țintele predilecte persoanele cu impact de opinie major în societate: O celebritate (politică) în vizită la Capela Sixtină exclamă uluit: Sunt cele mai grozave picturi pe care le-am văzut vreodată! Curatorul: Domnule președinte, au fost realizate de Michelangelo! Celeb: Ascultă, știu că mass-media fake mă face să par incult...dar nu-s fraier să cred că au fost pictate de o țestoasă!

Sintagma Teoria conspirației are o istorie interesantă, care, poate, va face obiectul unui episod alEreziilor moderne. Este folosită programatic numai în sens peiorativ, pentru discreditarea tuturoripotezelor alternative la paradigmele acceptabile politice, științifice, sociale sau religioase. Evident, a devenit subiect de glume: Cei care susțin teorii ale conspirației OZN nu înțeleg principiile științei...Dacă le-ar ști, ar emite ipoteze științifice OZN! Gluma se referă la faptul că ipoteza este „scuza” a ceva ce poate rezulta sau nu într-o teorie. DEX definește ipoteza ca presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc.

Conspiraționiștii par, cu toții, puțin ciudați: Sunt inginer de instalații 5G. Oamenii mă tot acuză de chestii bizare, cum ar fi că tehnica le-ar provoca dureri de cap sau le-ar ucide sperma. Cred că-s săriți: 4G ar fi trebuit, deja, să le frigă mintea!

Corpul amorf al ideilor calificate de-a valma drept conspirații nu trebuie să aibă fisuri: Ce-i mai rău decât 1000 de teorii ale conspirației?... Una care se dovedește reală!

Episodul despre părinții teoriei relativității nu poate fi acompaniat de glume fix la subiect. Totuși, cu puțină indulgență: relația dintre (fizicienii, matematicienii) teoreticieni și experimentaliști/aplicativi: e bazată pe încredere și înțelegere. Teoreticienii nu au încredere în aplicativi, iar aplicativii nu-i înțeleg pe teoreticieni.

Opere ale maeștrilor constructori ai antichității au rămas, încă, imposibile, în pofida forțării explicațiilor: Care era formația favorită a meșterilor? The Rolling Stones (pietrele care se rostogolesc) ! Trimiterea este, desigur, la presupunerile privind mijloacelor de transport a megaliților antici.

Pentru încheiere, o remarcă: există subiecte delicate, pentru care umorul bun e aproape inexistent. Eventualii cititori foarte perseverenți ar avea, poate, satisfacția găsirii altor glume la temele Ereziilor moderne. Dacă se întâmplă – sunt binevenite!

redactor Florin VASILIU