Două actualizări

1. La episoadele Eugenia:

În recapitulare - anunțul
din noiembrie 2018, al nașterii (la dată aproximativă - jumătatea lunii
octombrie 2018) a două gemene modificate genetic a produs o mare tulburare
științifică și mediatică. Protagonistul principal era biologul chinez He
Jiankui, prin două succinte apariții publice: într-un videoclip difuzat la 28
noiembrie, apoi în persoană, la câteva zile distanță, în cadrul unei reuniuni științifice la vârf, ținute la Hong Kong. Consternarea și protestele personalităților
domeniului, dezbaterile generate de eveniment au fost urmate de anchete ale
autorităților chineze, pentru investigarea derulării, neobservate critic instituțional,
a complexului experiment. Dezicerile centrelor universitare chineze și
americane cărora le aparțineau spații de cercetare sau membri ai echipei de
geneticieni, invocarea, de către administratorii experimentului, a respectării
legalității procedurale au completat scena anunțului nașterii primelor gemene
modificate genetic.

Actualizări: He Jiankui a dispărut mediatic
imediat după reuniunea științifică din 2018, în care a bulversat pe mulți.
Autoritățile chineze au anunțat că i-au suspendat activitățile, iar în ianuarie
2019 a fost concediat de SUSTech - Universitatea Sudică de Știință și
Tehnologie din Shenzen. Nu există nici o
știre despre viețile gemenelor Lulu și Nana, care ar avea, în prezent, 1 an.

Cu toată opoziția manifestată față de experimentul condus de He Jiankui în urmă cu un an, comunitatea științifică internațională nu a ajuns, până în prezent, la definirea și legiferarea cadrului de modificare genetică a speciei umane. Pare mai curând plauzibil că un eventual moratoriu, chiar nuanțat, nu ar fi agreabil pentru grupuri de cercetare cu proiecte și lucrări avansate în domeniul genetic.

De exemplu, oameni de știință americani ar fi cunoscut despre demersurile lui He Jiankui. Fie și numai faptul că profesorul Michael Deem, de la Universitatea Rice (Houston), a fost nu doar îndrumătorul științific, dar și partener în firme controlate de He Jiankui și investitori chinezi este elocvent. De asemenea, laureatul Nobel în medicină (în 2006) Craig Mello, consultant științific în 2018 la Direct Genomics - o altă firmă deținută tot de He - ar fi fost la curent cu succesul fertilizării la doar 12 zile de la operație!

Este plauzibil că secretul cercetărilor într-un context legal permisiv, latent, convine grupurilor avansate. La fel ca în alte domenii, a fost, deja remarcată discrepanța între preceptele afișate și cele practicate de (unii oameni de) știință. Aspectele bioetice sunt, fără îndoială, luate în considerare alături de cele strategice și ar fi de extrem interes argumentele din spatele ușilor închise. Este de remarcat, în acest context, că invalidarea genei CCR5 ar conduce nu doar la creșterea rezistenței la SIDA, ci și la accelerarea facultăților intelectuale! Iar He Jiankui nu a negat că era în cunoștință de cauză depre acestea! Alte posibile efecte necunoscute încă - să le numim colaterale - sunt evocate cu un amestec de interes și îngrijorare.

A treia naștere, urmare a implantării unui embrion modificat genetic în experimentele He Jiankui, era așteptată pentru mijlocul lunii august 2019. Nu a fost confirmată până în prezent.

Media menționează un studiu al bioeticianului japonez Tetsuya Ishii de la Universitatea Hokkaido a indicat existența unor clinici din Israel, Rusia, Ucraina, Albania și Spania cu oferte în limite legale de proceduri MRT (mitochondrial replacement therapy), considerate antecamera inseminării cu embrioni modificați genetic.

În
fine, în această vară, un reputat genetician rus - Denis Rebrikov - a evocat
posibilitatea și intenția replicării experimentului
chinezului He Jiankui. Ca urmare, un conclav de oameni de știință a analizat
argumentele pro și contra și le-au înaintat spre examinare la cel mai înalt
nivel al conducerii ruse. În decurs a fost adusă și ideea permiterii
experimentelor genetice critice doar
în instituții controlate de stat, singurele care pot oferi garanții de
supraveghere deontologică și profesională adecvate. Rebrikov înclina tot spre
tehnica numită CRISPR (detalii în articolul care generează această actualizare)
- aceeași folosită de geneticianul chinez, considerată încă drept cea mai
sigură privind delicata manipulare la nivel celular. Este de așteptat ca
dosarul - cerere pentru procedură să fie depus de Rebrikov la ministerul rus al
sănătății în această lună - octombrie. Ministrul Veronika Skvortsova a evocat
dificultatea majoră a deciziei și întrunirea, în acest scop, a unui consiliu de
etică. Este, însă, ca și sigur că, dată
fiind posibilitatea și riscurile folosirii greșite
(nu neapărat prin malpraxis!) a tehnicii CRISPR, deciziile finale vor fi
luate la nivel prezidențial. Conform publicației themoscowtimes.com, președintele Rusiei a prezis, încă din 2017,
posibilitatea ca „oamenii” să înceapă „foarte curând” modificările prenatale ADN, cu perspectiva
îngrijorătoare a dezvoltării unor aplicații militare care - a prevenit - pot fi
„mai teribile decât bomba atomică”. Un fond de cercetare genetică de 2 milarde $ a fost alocat
în Rusia cu puțin timp înaintea anunțului din 2018 făcut de He Jiankui, menționează
publicația citată.

Acesta
pare a fi ordinul de mărime al bugetului alocat de o superputere cercetărilor
antropogenetice. Considerând implicațiile greu de cuprins ale posibilităților
deschise de generarea unor exemplare umane modificate,
este foarte probabil că toate economiile
avansate rulează cercetări în domeniu.

Cu
speculația că până și timpul „de maturare”
a ideilor și implementărilor ar
putea fi redus (creșterea umană accelerată reprezentând, azi, doar o anomalie genetică), radiocititorii sunt
invitați să reflecteze la acest subiect. De exemplu - oare există componente pur și simplu needitabile ?

          2. La episoadele Fenomenul OZN: dezvăluirea va întârzia până când... (p2) și (p3)

În recapitulare: Pe 16 decembrie 2017, în The New York Times a fost publicat
un articol care dezvăluia că Departamentul Apărării al SUA a cheltuit 22 de
milioane de dolari, între 2008 și 2012, pentru a studia ce anume sunt OZN-urile.Numit
neprovocator „Proiectul de identificare a amenințărilor aviatice avansate” (Advanced Aviation Threat Identification Project
– AATIP), a examinat rapoarte OZN din zona
aviației marinei militare, fiind condus, între 2010 și 2017, din clădirea
Pentagonului, de Luis Elizondo, om cu vechime în Departamentului Apărării,
deținând înalte autorizații de securitate, participant la misiuni de
contrainformații secrete.

Uimitor
a fost faptul că, în premieră, US Navy confirma realitatea proiectului și -
implicit - interesul pentru OZN-uri. Leit-motivul la obiect, până atunci, era negarea fenomenului și a încercărilor
interne de a-l elucida.

Asociată
articolului sus-menționat, din 2017, erau difuzate și două secvențe video, cu
coloană sonoră, prezentând captarea pe echipamentul de bord și urmărirea unui
obiect luminos, din avioane ale Forțelor Aeriene Navale. Una dintre secvențe prezenta
o fântură din evenimentele care ar fi avut loc în anul 2004, în cadrul unui
exercițiu, în largul coastei californiene, implicând grupul naval al portavionului Nimitz. Autenticitatea (sau,
mai bine spus, onestitatea)
secvențelor a fost, în 2017, disputată, acesta fiind doar unul dintre motivele privirii, pe atunci rezervate, a dezvăluirii.

Actualizări: Luna trecută -septembrie
2019- U.S.Navy a confirmat caracterul „neidentificat” al fenomenului aerian
observat, iar incidentula fost revelat,
între timp, ca autentic și nesingular în cadrul exercițiului militar maritim
din 2004.

La
secvența inițială, (USSNimitzFLIR1video),au fost adăugate, între timp, încă două
secvențe, mai scurte: una poreclită „titirez” (gimbal), înregistrată în infraroșu, în locație nedezvăluită; alta -
care ilustrează (parțial, desigur) așa-numitul incident Tic-Tac. Numele a fost dat (la fel ca în cazul
„titirezului”) prin analogia formei obiectului observat cu a respectivei
pastile. Observarea a fost radar-vizuală, eroul cel mai mediatizat al
incidentului fiind chiar pilotul-comandor al escadronului implicat, azi în
rezervă - David Fravor.

De
altfel, multiple apariții și evoluții OZN au fost detectate pe radar (și
sonar!) în noiembrie 2004, în zona exercițiului militar maritim programat
pentru 2 săptămâni. Dar, la 14 noiembrie, două F-18 au primit, în zbor, misiunea
interceptării unei ținte neidentificate. Ceea ce a urmat a fost uimitor pentru
sceptici. Cititorii interesați pot găsi pe net relatările comandorului Fravor
și ale altor 4 militari navali, activi pe atunci în posturi-cheie pentru
conducerea luptei aeriene.

Nu au
fost difuzate, bineînțeles, filmările complete, clare, de înaltă rezoluție, ale
OZN-ului Tic-Tac (estimat la 10-14
metri lungime), considerat, fără dubiu, ca obiect material, inclusiv în imersie
(trecând fără pierdere de viteză la străpungerea suprafaței mării!), cu alte
evoluții sau dispariții-apariții dincolo de fizica posibilului. Alte observații în cadrul exercițiului au implicat zeci de astfel de obiecte, venind,
aparent, din spațiul cosmic.

Identitățile
piloților observatori direcți ai obiectelor, aflați încă în serviciu, nu sunt
dezvăluite. La fel, pentru participanții din radar, comunicații, dirijare sau comandă.
Toate datele și înregistrările au fost preluate și secretizate imediat după observații.

Chiar
și fără publicarea materialelor complete, această remarcabilă breșă în poziționările publice ale USNavy
a fost sporită de emiterea unui nou set de reguli și formulare de raportare a
fenomenelor aerospațiale neobișnuite, încurajându-se, astfel, exprimarea în sistem, fără teama ca martorii să fie
anatemizați.

Explicații
științifice convingătoare, fondate, nu există în prezent. Au fost emise teorii ale
posibilului bazate, însă, pe un șir
de condiționări tehnologice și chiar teoretice neacoperite.

Greu
explicabil - detractorii (scepticii)
nu au amuțit, cu toată dificultatea invocării obișnuitelor clișee. S-a sugerat, de exemplu, că simțurile pot fi
înșelătoare privind realitatea (psihoză colectivă, etc.) - ca și cum nu ar fi existat
un întreg set de înregistrări instrumentale corelate,
realizate cu aparatura de vârf a unui
grup naval american.

Mai
interesantă pare observația că evenimentele din 2004 au avut loc în cadrul
primului exercițiu militar naval major implicând folosirea unei generații noi
de sisteme radar. Poligonul maritim din vecinătatea coastei californiene era securizat,
nu era implicată muniție, adică - se sugerează - era aranjamentul ideal (și)
pentru testarea reacțiilor sistemelor și personalului la apariția OZN-urilor.

Importanța
dezvăluirii, chiar parțiale, a evenimentelor din octombrie 2004 (și 2005 - „Gimbal”) este considerabilă. Există
relatări și despre alte astfel de evenimente petrecute în larg, care ar putea
fi deschise comentariilor.

Între
altele, rămâne, desigur, întrebarea dacă există un cerc (tehnico-militar)
oricât de restrâns, protejat și secret care să știe răspunsul la întrebarea de (numai??)
22 milioane $ - ce sunt OZN-urile ?
Preocuparea perenă pentru izolarea imediată a probelor nu reprezintă un
indiciu.

Dumneavoastră ce credeți?

redactor Florin VASILIU