Dilema datelor preistoriei: Lista regilor sumerieni

Una dintre cele mai agitate regiuni ale globului – Orientul Mijlociu – oferă un patrimoniu istoric unic, adesa provocator pentru puterea de înțelegere. Explozia unor supercivilizații antice, evoluate -se susține- din primitivismul epocilor pietrei și metalelor, rămâne greu explicabilă.

Un subiect enigmatic, în acest context, este Lista Regilor Sumerieni. Denumirea este asociată, cel mai adesea, unei prisme de lut, lungă de 20 de centimetri, inscripționată, pe toate fețele, cu caractere cuneiforme. A fost descoperită la începutul anilor 1900 de arheologul Hermann Hilprecht pe locul orașului antic sumerian Nippur, localizat azi în sudul Irakului. Vechimea estimată a piesei este de 4000 de ani și este acceptată ideea că datele conținute provin dintr-o sursă mult mai veche, care n-a fost găsită.

Valoarea excepțională, și mai ales misterul nerezolvat, chiar refuzat ca atare de mediile științifice, se datorează nu atât vechimii obiectului, cât mai ales conținutului inscripționat.

Pentru că piesa – cunoscută ca prisma Weld-Blundell – conține o cronologie a domniilor regilor Sumerului, cuprinzând perioadele dinainte și de după Potop, eveniment menționat explicit, comun în miturile de pretutindeni, dar lipsit din istoria laică. Lipsă dovezi directe.

Cele 4 fețe ale prismei Weld-Blundell. Obiectul se află expus la Muzeul Ashmolean din Oxford, Marea Britanie. Muzeul păstrează numele donatorului fondator Elias Ashmole, în urma gestului făcut în anul 1677, când a cedat colecția sa de așa-numite ”curiozotăți” Universității din Oxford.

Prisma a fost excavată din zona orașului sumerian Larsa, în anul 1922, în cursul expediției Weld-Blundell – de unde i-a fost atribuit numele.

Să fi fost o piesă unică în gen, prisma Weld-Blundell ar fi putut fi, mai ușor, răstălmăcită de istoricii conservatori sau expediată drept ciudățenie.

Dar, în timp, au fost găsite alte optsprezece înscrisuri pe lut, similare în conținut, parțial distruse. Coroborarea datelor acestor artefacte a confirmat și întregit versiunea Weld-Blundell, ajungându-se la uimitoarea Listă a Regilor Sumerieni, parțial confirmată de istorici prin surse independente.

Tăblița Kic (Kiș) – o versiune sumară, doar 4 orașe capitale listate,

a contribuit la definirea Listei Regilor Sumerieni

Filmul științei se rupe, atunci când regi ai legendelor apar menționați în Listă pentru timpuri străvechi, nerecunoscute de istorie.

Poate, aceste personaje legendare ar fi fost, totuși, primite cu rezerve de lumea științifică, dacă nu ar fi fost șocul duratelor domniilor acestora. Incredibil de mari, raportate la viața unui om.

Lista începe cu cronologia perioadei antediluviene (!):

”După ce regatul a coborât din cer, regalitatea a fost (stabilită, n.t.) la Eridu. În Eridu, Alulim a devenit rege; el a domnit 28800 ani. Alaljar a domnit 36000 ani. Doi regi; ei au domnit 64800 ani. Apoi Eridu a căzut și regalitatea a fost dusă la Bad-tibira...” Această primă parte a documentului continuă, succint și precis, cu menționarea altor 6 regi și așezări capitale, încheindu-se astfel: ”...În 5 orașe, 8 regi; ei au domnit 241200 ani. Apoi, potopul a măturat totul.”

Alături de duratele colosale, menționarea explicită a originii cerești, nepământene, și fără atribute divine, a ”regalității” este tulburătoare.

”După Potop, regatul a coborât din cer și regalitatea a fost la Kish. În Kish, Jucur a devenit rege; el a domnit 1200 ani. Kullasima-bel a domnit 960 ani...” este începutul cronicii regilor, duratelor de domnie și capitalelor postdiluviene. Această parte a listei este foarte lungă, în comparație cu referințele dinainte de potop și permite observații cel puțin interesante.

Astfel, sunt de remarcat duratele așa-zise matusalemice ale domniilor de după Potop -sute de ani- departe, însă, de zecile de mii de ani de domnie cu care documentul creditează regii prediluvieni.

De asemenea, foarte interesant – duratele domniilor de după Potop descresc odată cu succesiunea generațiior, fenomen inexistent la domniile prediluviene. Cine erau și ce-i deosebea pe regii dinaintea Potopului de cei de după Potop?

"Potopul s-a revărsat [peste pamânt]. După ce Potopul a măturat [pământul] și regalitatea a coborât din cer [pentru a doua data], Kish deveni capitala Regatului..."

Prin coincidență, Geneza biblică menționează 8 succesori între Adam – primul om - și Noe – ”transdiluvianul” - cel avertizat și trecut prin Potop. Dar, coincidența cu cele 8 domnii prediluviene care ar fi durat 241200 ani se oprește aici. Nu există motive temeinice pentru a asimila Omul primordial creat de zeu (sau zei) cu regii cvasi-nemuritori dinainte de Potop. Aceștia din urmă erau, deci, în tradiție, zei, coborâtori din cer, nu oameni.

În schimb, merită reținută asemănarea între bararea pentru Adam a accesului la nemurire – Pomul Vieții – asociată cu longevități descrescătoare ale descendențior, de ordinul sutelor de ani și același ”tipar” al domniilor postdiluviene din Lista Regilor Sumerieni. Azi este acceptat că Vechiul Testament are izvoare babiloniene, la rândul acestora, provenite din tradițiile și civilizațiile precursoare, akkadiană și sumeriană.

Alterarea tradițiilor prin eliminarea zeilor prediluvieni este explicabilă, observând demersurile perseverente către populația antică din orașe sau regiuni pentru creditarea unui singur zeu conducător. Cum să reușești să te impui ca singur stăpânitor, dacă ai recunoaște că, în urmă cu multe zeci de mii de ani, ar mai fi domnit și alți zei?

Orașele antichității în regatele Sumer și Akkad

Să oprim, deocamdată, firul speculativ considerat neștiințific, sau chiar eretic. Pe harta asociată articolului online sunt marcate – între altele - pozițiile acelor prime capitale de regat – Eridu și Bad-tibira. Eridu era situat în sudul Irakului de azi; numele poate însemna Oraș bun. Străvechi tradiții mesopotamiene îl asociază Orașului Bun pe Adapa, care-și va avea corespondentul biblic târziuîn Adam. Prezentăm pe site și o fotografie a uneia dintre cele șapte coline, explorate arheologic, despre care se crede că ar fi fost Eridu.

A doua capitală postdiluviană, Bad-tibira, într-o posibilă traducere Fortul făurarilor, a fost localizat tot în sudul Irakului, între Tigru și Eufrat.

Capitale pre- și postdiluviene: Eridu (stânga) - fotografie aeriană a uneia dintre colinele explorate arheologic; Kish (foto dreapta) - presupusă primă capitală de după Potop

Revenind la incredibilele durate ale domniilor menționate în Lista Regilor Sumerieni, au fost, desigur, oferite, din partea mediului științific, propuneri de explicații. Toate au premiza imposibilității duratelor de viață de sute până la zeci de mii de ani și oferă ipoteze, doar ipoteze, pentru explicarea incredibilului. Astfel, s-a spus că duratele domniilor erau exagerate (pe toate tăblițele-liste !) în funcție de importanța regilor respectivi. Care ar fi fost criteriile de diferențiere în acest punctaj tradus în ani de domnie? și cum ar fi acceptat un rege al timpurilor relativ târzii, în care ar fi fost elaborată Lista , să fie menționat cu o domnie scurtă, în termeni relativi, deci neimportantă?

Altă explicație științifică propune, pur și simplu, demultiplicarea, fie prin 10 (?), fie prin 365, considerându-se, în acest ultim caz, că autorii Listei ar fi considerat zilele drept ani. S-ar ajunge astfel la numeroase domnii de câteva zeci de zile sau chiar mai puțin – o ipoteză discutabilă.

Există, desigur, și atribuirea fabulației, autorilor Listelor Regilor Sumerieni.

Pe de altă parte, precizia și extensia calendarelor antice, nu numai din Orientul Mijlociu, ci și ale altor proto-civilizații dau de gândit și sunt incontestabile. Unitățile repetabile - de tipul zi, lună, an, maxime însă, ale acestor calendare sunt fără sens pentru durata comună a vieții umane. Astfel, sumerienii măsurau timpul și în Sari, un Sar durând 3600 de ani!

În epopeile indiene Mahabharata și Ramayana sunt menționate perioade (sau epoci) bazate pe multipli de 3600 de ani.

Mayașii – rafinați măsurători ai timpului și astronomi – foloseau calendare complicate și corelate, între care unul avea pasul maxim numit Baktun, de 5125 de ani...

La ce bun aceste unități, module enorme ale trecerii timpului, complet inutile ordonării vieților umane obișnuite? Chiar și legendarele existențe matusalemice, de sute de ani, ar fi fost prea scurte pentru un Sar, de exemplu. Doar refuzații regi antediluvieni ar fi găsit utile astfel de măsuri ale timpului. Sau controlorii Pomului Vieții, făcut inaccesibil pentru Adam omul, pentru ca ”nu cumva … să mănânce și să trăiască în veci” . Deci, era posibil? Este posibil?

Ne putem imagina, cândva în viitor un apogeu al geneticii, care să se apropie de tinerețea fără bătrânețe și viata fără de moarte. Cel puțin considerentele de bioetică asociate ar fi tulburătoare...

Presupunerea cu cel mai mult credit este că marile unități de măsură ale timpului în antichitate ar fi fost utile doar în context astronomic extins, mai mult chiar, cosmo-genetic, duratele și procesele evocate culturile străvechi extinzându-se la miliarde de ani. Chiar și așa, întrebările privind accesul la astfel de cunoștințe și teorii, utilitatea lor pentru omul abia ieșit din preistorie, rămân.

O referință, adesea citată în sprijinul mitului vieților foarte lungi, de care anticii n-ar fi fost străini, o găsim în psalmul biblic 84, unde Moise știe ”Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut și ca straja nopții.” Pasajul este interpretat, în credințe, desigur, drept eternitatea existenței divinității.

Acest episod al exercițiului de imaginație se poate încheia cu încercarea, desigur neprofesionistă, de formulare a unei opinii privind Lista Regilor Sumerieni. Incredibil pentru omul de azi este că odinioară ar fi trăit pe Pământ ființe până la de zeci de ori milenare. Dar autenticitatea artefactului, precum și corelațiile cu alte lucruri ale civilizațiilor stăvechi, rezistente față de explicațiile convenționale, lasă opțiunea fantastică deschisă.

red. Florin VASILIU