Arheologia Interzisă - interviul acordat de Michael Cremo (p1)

Florin VASILIU

Serialul Erezii Moderne vă prezintă, în două episoade, interviul acordat de autorul unor cărți reprezentative pentru ideile alternative privind prezența, străveche, pe Pământ, a omului precum cel de azi.

Michael Cremo și Richard Thomson au publicat, în 1993, cartea Arheologia Interzisă – istoria ascunsă a rasei umane. Un volum masiv tradus și la noi, adresat deopotrivă oamenilor de știință și cititorilor obișnuiți, interesați de perspective arheo-antropologice noi.

Lucrarea prezintă o documentare amănunțită despre descoperiri arheologice fie clasice, fie mai puțin cunoscute, argumentând în sensul recunoașterii semnificațiilor acestora – în frunte cu posibilitatea ca omul să fi trăit pe Pământ cu (foarte) multe milioane de ani în urmă.

O argumentație secundă, dar omniprezentă se referă, în viziunea autorilor, la acțiunile oamenilor de știință mainstream de răstălmăcire, ascundere sau discreditare a faptelor, ideilor și persoanelor care contestă evoluționismul darwinian, mai ales aplicat omului.

Un inventar de fapte, situații și idei mai redus decât Arheologia interzisă, deși pe acceași temă, ar fi fost, poate, mai ușor de neglijat. Dar, marele efort documentar și de argumentare a fost răsplătit de succesul editorial internațional și popularitatea remarcabilă a autorilor.

Respingerea, de către comunitatea științifică mainstream, în diverse chei, a ideilor și autorilor Arheologiei interzise nu este surprinzătoare. Acceptarea existenței omului precum cel de azi, în urmă cu „doar” un milion de ani, spre exemplu, ar răsturna eșafodajul antropologic evoluționist menținut de la Darwin încoace. Consecințele, cel puțin în planul întrebărilor despre om, ar fi dramatice. Rarisimele urme sau artefactele găsite în straturi geologice vechi de zeci, chiar sute de milioane de ani nu ar mai putea fi, la rândul lor, neglijate; iar tradițiile străvechi, istorico-religioase ale marilor civilizații ar trebui reinterpretate.

Michael Cremo (n. 1948, la Shenectady, statul New York) a produs, după Arheologia Interzisă, alte lucrări semnificative, între care Devoluția Umană (Human Devolution) a apărut, de asemenea, în limba română. Este o personalitate activă, nu numai prin prezența mediatică, ci și călătorind pe glob, la invitațiile unor foruri științifice, academice sau cu profil legat de preocupările sale.

Redactor: Încep mulțumindu-vă, domnule Cremo, pentru acordarea acestui interviu; este o mare plăcere și o onoare discuția cu autorul unor lucrări atât de percutante și provocatoare.

Michael Cremo:Vă mulțumesc. Este, și pentru mine, o onoare și plăcere.

Redactor: Puteți, vă rog, începe prin a vă referi la situația recunoașterii, în prezent, a ideilor și muncii dumneavoastră ?

Michael Cremo:Exista trei tipuri de reacții ale comunității științifice față de munca mea, corespunzătoare, în opinia mea, la trei categorii de oameni de știință. Aș numi un grup „fundamentaliștii materialiști”; ei sunt foarte hotărâți către teoriile curente, mai mult din motive ideologice, decât pur științifice; au convingeri materialiste și, uneori, ateiste. Deci, ei nu agrează munca mea, nu vor să audă de ea și nu vor ca alții să o ia in considerare. Uneori, când am programată o expunere la o universitate, încearcă să obțină anularea acesteia.

Un alt grup este al oamenilor de știință care sunt susținători ai teoriilor acreditate, dar o fac din motive mai mult sau mai puțin științifice. Au minți deschise și doresc să asculte ideile alternative; acesta este un prim pas important, deoarece, pentru schimbarea ideilor, este nevoie ca oamenii de știință să fie receptivi la ideile noi. Astfel de oameni de știință mi-au acceptat propunerile de prezentare a unor referate despre munca mea, în cadrul conferințelor științifice. Astfel, am susținut numeroase prezentări la reuniuni ale Congresului Arheologic Mondial (World Archaeological Congress), Asociației Europene a Arheologilor, (European Association of Archaeologists) și ale altor grupuri științifice. Am fost invitat să fac prezentari la instituții de prestigiu cum ar fi Academia de Științe a Rusiei, Academia de Științe a Bulgariei și altele, incluzând Institutul Regal din Londra – cel mai înalt for științific britanic. Oameni de știință din această categorie m-au invitat să vorbesc la universități pretutindeni în lume și, în unele cazuri, au inclus comunicările mele în publicații, însoțite de cronici ale colegilor de breaslă – așa-numitele „peer reviews”. Nu susțin că ei sunt de acord cu mine, ci consideră că spun ceva ce merită să fie auzit și luat în considerare de membri ai comunității științifice.

Al treilea tip de reacție aparține oamenilor de știință care sunt de acord cu mine după ce mă ascultă; ei nu sunt mulți, dar este de așteptat.

Aceasta este, cred, situația reacțiilor față de munca mea în comunitatea științifică. În rândul oamenilor în general, este un interes considerabil privind munca mea. Mulți sunt de acord cu mine în ce privește antichitatea extremă a omenirii. Iată, deci, sumarul reacțiilor la activitatea mea atât în rândul oamenilor de știință, cât și al publicului.

Redactor: Care este percepția dvs. privind dinamica atitudinilor acestor trei grupuri pe care le-ați menționat? Au existat schimbări de-a lungul anilor, de când a apărut Arheologia Interzisă?

Michael Cremo: Reacțiile, în opinia mea, au rămas, în bună măsură, aceleași peste ani. Au existat mereu oameni de știință care s-au opus puternic la ceea ce făceam. Au fost și dintre aceia interesați de ce aveam de spus, precum au fost, întotdeauna, și unii, puțini, care au fost de acord cu mine. Aceștia din urmă, o minoritate. Cred că, pentru a exista o schimbare privind situația, trebuie să existe o schimbare în privința politicii educaționale în diferite țări. În majoritatea țărilor, oamenii de știință care se opun puternic ideilor pe care le reprezint sunt dominanți și au convins guvernele, prin Ministerele Educației să le ofere un monopol al ideilor în sistemele educaționale ale țărilor lor.

Spre exemplu, eu mă opun teoriei darwiniene a evoluției, mai ales aplicată ființei umane. Iar în instituțiile de educație, susținătorii teoriei darwiniene au reușit să convingă guvernele să le acorde monopolul, ceea ce înseamnă că nici o altă idee nu poate fi prezentată. Efectul este discreditarea acestor idei alternative, chiar dacă există o minoritate a oamenilor de știință care susțin ideile anti-darwiniene.

Deci, aș dori să văd că ministerele educației din diferite țări permit alternativelor la darwinism să fie prezentate în sistemul educațional, în manuale și lecții. Nu cer ponderi egale, admit că azi, să spunem 95 % sau mai mulți dintre oamenii de știință acceptă teoria darwiniană a originii omului, deci nu este o problemă să acopere 95% în manuale și în timpul de predare pe această temă. Dar, de asemenea, lăsați ca în restul de 5% din materialul didactic să fie prezentate atât alternative la teroriile darwiniene curente, cât și motivele existenței acestora. Cred că dacă asta s-ar îndeplini, iar studenții ar fi liberi să-și contureze propriile idei pe astfel de subiecte, am vedea o dinamică a precepției.

Este aproape la fel ca într-un parlament, în care dacă există un partid foarte mic, de exemplu „verde”, acesta nu ar putea controla guvernul, dar unii oameni ar vota pentru micul partid și, poate, în viitor, l-ar vota mai mulți oameni și i-ar spori legitimitatea. Dar, dacă îl scoți în afara legii, nimeni nu va dori să fie asociat cu acel mic partid și nu s-ar vedea prea multă schimbare în compoziția parlamentului.

Ceva asemănător este, cred, adevărat și pentru sistemul educațional. Dacă ar fi permise alternative la teoriile dominante ale prezentului și elevii ar avea libertatea să își formeze propriile opinii privind aceste întrebări cred că ar apărea și schimbările care, în cazul meu, ar însemna mai mulți oameni de știință de acord în mod deschis cu ideile mele.

Redactor: În situația pe care ați prezentat-o, credeți că ar fi, totuși, posibil un eveniment arheologic care ar bulversa atitudinea arheologiei oficiale și care ar fi circumstanțele și calitățile unui astfel de eveniment imposibil de respins?

Michael Cremo: Ei bine, ar fi ceva indiscutabil uman: un os, o urmă de picior, un artefact. Ar fi găsit de arheologi profesioniști, ar trebui să fie datat indubitabil ca fiind cu mult mai vechi de 200000 de ani – aceasta din urmă fiind vechimea creditată de cei mai mulți oameni de știință pentru apariția oamenilor ca noi.

Lucrul uimitor este că astfel de descoperiri remarcabile chiar se produc, dar nu sunt recunoscute ca atare. De exemplu, în 2015, o echipă de arheologi condusă de Manuel Dominguez Rodrigo a găsit un os de la deget la Olduvai Gorge, în Tanzania. După examinarea atentă au concluzionat că este întocmai ca un os al omului modern. L-au găsit într-un strat cu vehimea de 1 845 000 de ani, dar în raportul pe care l-au publicat în „Nature Communications”, o publicație științifică de prestigiu, au declarat că nu pot numi acest deget ca fiind uman datorită tocmai vechimii acestuia. Nu l-au putut atribui lui homo sapiens, pentru că avea 1 840 000 de ani ! Deci, în opinia mea, aceste descoperiri imposibil de respins se produc, dar nu sunt recunoscute drept ceea ce reprezintă cu adevărat.

Fragmentul degetului identic uman, numit Olduvai Hominin (OH)86, descoperit la Olduvai Gorge de echipa condusă de Manuel Dominguez Rodrigo – profesor de arheologie și preistorie la Universitatea Complutense, Madrid. Dilema acordării vechimii fragmentului, 1.840.000 de milioane de ani, cu apariția, acceptabilă mainstream, a omului în urmă cu cel mult 200.000 de ani, a fost rezolvatăprin ipoteza că hominidul de la care provine avea, probabil, întreaga palmă asemănătoare omului (!) foto: sciencenews.org

Manuel Dominguez Rodrigo, o personalitate a arheologiei contemporane, cercetător al originilor umane în Etiopia, Kenya, Tanzania și Africa de Sud, este în acest an universitar profesor asociat la Departamentul de Biologie Evoluționistă, Universitatea Harvard.

Redactor: Permiteți-mi să vă întreb dacă aveți concluzii de ordin demografic în urma cercetărilor dvs, deducții privind numărul și repartiția geografică a locuitorilor Pământului de-a lungul ultimelor milioane de ani și dacă există indicii privind longevitatea acestora.

Michael Cremo: Oase, urme de pași și artefacte, toate umane și extrem de vechi, au fost găsite în Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud. Aceste descoperiri trimit înapoi cu până la zeci, chiar sute de milioane de ani. Deci, în termeni de răspândire geografică, a existat o acoperire umană a întregii planete. Cu multe milioane de ani în urmă. În ce privește longevitatea, în diverse sisteme ale înțelepciunii antice sunt relatări despre ființe umane trăind vieți foarte lungi, în trecutul îndepărtat. Spre exemplu, în Biblie sunt menționați oameni din trecut care trăiau 1000 de ani sau mai mult.

Nu am dovezi directe, fizice, care susțin acestea. Dar, este un subiect care merită cercetat. Întrebarea dvs este interesantă, dar răspunsul depinde, în primul rând, de acceptarea faptului că oameni ca noi au existat în urmă cu milioane de ani, înainte de a vorbi despre longevitate. Iar eu am arătat, cel puțin, aceasta – din care vor decurge și alte subiecte ale cercetării.

Partea a doua a interviului – în episodul următor.

Discuția privind includerea, oricât de limitată, în programele școlare, a ideilor laice neconforme cu dogma evoluționistă, este o temă cel puțin „fierbinte”. Fie și numai disputa ”clasică” între evoluționism și creaționism, aplanată cu greu prin coabitare, propune idei ireconciliabile, cel puțin privind apariția omului.

În aceste condiții, este ușor de înțeles că un curent de idei deopotrivă non-religios și anti-evoluționist va fi respins, uneori furibund, de ambele „oști” dominante ale societății.

Cu perspectiva pregătirii, în viitor, a unei prezentări dedicate istoricului și prezentului științei și religiei în educația școlară, în diverse țări, încheiem aici acest episod al Ereziilor Moderne.