Evocare Marius Robescu

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 20 octombrie 2017, începând cu ora 18.00, în Sala „Perpessicius”, sediul expozițional din Strada Nicolae Crețulescu (în spatele Bisericii Albe situate pe Calea Victoriei) la un eveniment dedicat memoriei scriitorului Marius Robescu, propunând publicului nostru o (re)lectură și (re)evaluare a unui scriitor dispărut prea devreme.

La întâlnire vor participa scriitorii Constantin Abăluță, Gabriela Adameșteanu, Dan Cristea, Gabriel Dimisianu, Ioana Ieronim și Nicolae Prelipceanu, care ne vor dezvălui amintirile pe care le poartă cu ei și ne vor ajuta să (re)descoperim literatura lui Marius Robescu.

Invitatul special al acestei întâlniri este actorul George Mihăiță, care va citi o selecție de poeme cunoscute sau mai puțin cunoscute din opera poetică a scriitorului, publicate în antologiile editate de-a lungul timpului.

„Odată dispăruţi, rând pe rând, poeţii generaţiei mele (Ma­rius Robescu, Virgil Mazilescu, George Almosnino, Vasile Petre Fati, Mircea Cio­banu, Ioanid Romanescu, Mihai Ur­sa­chi, Constanţa Buzea, ca să nu po­me­nesc decât câţiva), ne-au lăsat mai nea­ju­toraţi, pe mine şi pe cei care, şi cu moş­tenirea lor de sensibilitate, am su­pra­vieţuit. Cred că este o ocultă trasfuzie de sân­ge între membrii unei generaţii, poate şi între universurile lor poetice. Cum altfel să explici corespondenţele ciudate pe care poezia lui Marius, esenţială şi încă de la început dezbărată de artificii forma­le, le-a avut, peste timp, cu tur­bu­len­ţii reprezentanţi ai momentului onirist şi suprarealist (Turcea, Reichmann, Abă­luţă etc.) cu care, pe atunci, făcea front comun împotriva dogmatismului?” (Constantin Abăluță, în: Bucureștiul Cultural, nr. 118, 16.10.2012)

MARIUS ROBESCU (20.03.1943-20.10.1985) a debutat cu versuri în revista Luceafărul, în 1965, prezentat de Ion Gheorghe, iar 10 ani mai târziu a început să lucreze ca redactor la aceeași revistă. A colaborat cu poezii, eseuri, cronici dramatice la Luceafărul, România literară,Tribuna, Steaua, Viața Românească. Marius Robescu ar putea fi înscris în al doilea val al poeților apăruți în anii `60, val identificat de regulă cu termenul „șaptezecism”. Poetul nu se sustrage aerului de familie: un modernism târziu, obosit cu distincție, lipsit de mari investiții energice, rafinat calofil, uniformizând într-o dicție stinsă eterogenitatea infuențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real a provocat receptivitatea criticii. Marius Robescu a scris și literatură pentru copii, ca în Mușuroiul (1970), cronici dramatice, strânse în Autori și spectacole (1980), și aforisme - Ideogramă: arta insomniei (1986). Într-un text din deceniul al optulea, mărturisea că influențele care l-au marcat sunt  haikuurile, teatrul lui Jerzy Grotowski și poezia lui G. Bacovia. Alte scrieri și traduceri sunt: Ninge la izvoare, Viața și petrecerea, Mușuroiul, Clar și singurătate,Utopia ninsorii, Spiritul însetat de real, Autori și spectacole, Joc și înviere, Ideogramă: arta insomnie, Jean-Paul Sartre,Greața, pref. Romul Munteanu, București, 1981.