Utopia – Distopia (II): Charles Fourier, Teodor Diamant și Falansterul
31 December 2019
Discernământ matematic în informatică
22 February 2020

Eugenia – epilog de etapă. Noile cutii ale Pandorei

Bulversantul demers al modificării genetice ovulare umane declarate public în noiembrie 2018 de omul de știință chinez He Jiankui s-a încheiat, în justiție, cu condamnări la închisoare, amenzi și suspendări de drepturi.

Istoria este prezentată în episoadele din 17 dec. 2019 și 13 ian. 2019, cu o actualizare la 17 oct. 2019. Pe scurt – un grup științific preponderent chinez, operând – din nou, preponderent – în mediu privat, a anunțat realizarea unei editări genetice, cu scopul imunizării anti-SIDA a noilor-născuți cu un părinte pozitiv. Gemenele Lulu și Nana s-ar fi născut deja în 2018, iar o a treia sarcină a fost, de asemenea, anunțată. Comunicarea, făcută în cadrul unei prestigioase reuniuni internaționale de profil, ținute la Hong Kong, descria succint modul de lucru, precauțiile luate și asigura despre succesul experimentelor.

Poziționările critice ale personalităților în domeniu au invocat, atunci, insuficienta cunoaștere a implicațiilor colaterale modificării genei CCR5 în configurația SIDA-imunitară. Discursul „victorios” al lui He Jiankui privind acuratețea realizării chirurgiei genetice prin metoda vedetă CRISPR-Cas9 și asigurările privind confirmările periodice, ulterioare intervențiilor, au atenuat, parțial, și criticile la adresa praxisului, considerat insuficient descris.

În mod cert, anchetatorii cazului au elucidat întreaga desfășurare a experimentelor, în anul care a trecut de la reținerea lui He. Cum era de așteptat,  nu au fost furnizate informații. Iată însă că publicația online MIT Technology Review publica în exclusivitate, la începutul lunii decembrie 2019, extrase dintr-un manuscris pretins a fi al lui He Jiankui, permițând cel puțin comentarea metodelor folosite.

Cititorii interesați sunt invitați să parcugă amplul material. Concluziile a cinci experți care au analizat conținutul manuscrisului-cronică produs de omul de știință chinez au fost devastatoare: procedurile administrative și medicale propriu-zise, de la selectarea cuplurilor doritoare până la acuratețea metodelor folosite, ar fi fost cel puțin criticabile.

Cu sau fără autori închiși sau amendați, importanța experimentului rămâne considerabilă pentru umanitate: primii copii modificați genetic s-au născut, impunând decizii bioetice și științifice de mare complexitate.

Epilogul este de etapă: societatea îi pedepsește (moderat) pe delincvenții geneticieni și stabilește nevoia unui set legislativ global, pentru practicile de profil, aplicate omului. Dar, cercetările pentru reluări în siguranță, cu posibile alte obiective decât rezistența la SIDA, nu vor înceta.

Din puținele informații publice, grupul condus de He Jiankuy nu ar fi testat  rezistența la SIDA a gemenelor Lulu și Nana. Constituind însăși eventuala probă a succesului experimentului, este imposibil ca mediile succesoare, deținătoare a întregii documentații și – mai ales – a copiilor modificați genetic să nu fie profund interesate de rezultat.

Mai mult, din opiniile referitoare la practici pare plauzibil că efectele colaterale sau eventuala imprecizie a editării să nu fi fost complet evaluate. De aici decurg și linii de acțiune pe termen lung, interesul privind evoluția genetică pe întreaga durată a vieții oamenilor modificați fiind major.

În fine, este de urmărit și încercarea de punere în acord, la scară globală, a condițiilor și regulilor schimbării eredității umane. Posibilitățile de control și transparența experimentelor par, deja, un punct nevralgic în condițiile în care denunțările sau retragerile din acorduri și tratate, pe teme majore, aparent închise cu succes, se ivesc constant.  Mediul, controlul nuclear, accesul sau suveranitatea teritorial-maritimă sunt puse în discuție de protagoniști interesați de status-quo mai favorabil. Capacitatea menținerii secretului proiectelor strategice a atins, fără îndoială, cote înalte: ce superputere activă în studiul modificării genomului, ar fi dispusă la transparență privind scopurile, metodele și rezultatele unor demersuri către generarea de exemplare umane „perfecționate”?

O mențiune se cuvine și față de marketingul asociat procedurilor: justificarea editării genetice umanea fost centrată pe argumentul și idealul eradicării SIDA.  Însă, în condițiile în care contaminarea este masivă, mai ales în țări din lumea a treia, durata creșterii (pe glob!) a unei mase critice prevalente de potențiali imuni ar fi de ordinul zecilor de ani… timp în care s-ar descoperi, oricum, alte remedii sau subiectul ar fi depășit.

Este, în acest context, de specificat că modificarea genetică încercată NU avea drept obiectiv prevenirea transmiterii SIDA de la tată la embrion (ceea ce s-a realizat prin spălare spermatică, un procedeu bine cunoscut), ci conferirea imunității pentru mai târziu, în viață. Maladia respectivă nu „se ia” genetic, ci prin contaminare.  Sunt în discuție motivele unui cuplu parțial contaminat de a procrea, in vitro, „dezinfectat”, asumându-și, pentru copilul lor, riscurile unei eredități nesigure…

Condamnările aplicate echipei lui He Jiankuy închid, doar public, un caz în care  noi cutii ale Pandorei sunt contemplate, precaut, pentru redeschidere.

redactor Florin Vasiliu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *