Romeo & Julieta-1978 —- 03.01.2017 la TVR2
26 December 2016
Idei în nocturnă. Teme deschise – “IN MEMORIAM – Romulus Rusan”
26 December 2016

Erezii Moderne – Scena Luna (III)

Controversele privind aselenizările misiunilor Apollo au fost alimentate și de producții cinematografice cu conținut incitant ori autori posibil conectați cu subiectul.

Cel mai evocat este regizorul american Stanley Kubrick (1928 – 1999), deja o legendă a cinematografiei, pionier al unor teme și tehnici de realizare ieșite din comun, la timpul lor. Filmele Dr. Strangelove (1964), capodopera 2001 – O Odisee Spațială (1968) și, mai ales, Strălucirea (The Shining) (1980) au fost fost considerate – după cum vom rezuma – drept indicii în susținerea „fabricării” mediatice a aselenizărilor.

O conexiune subtilă cu ”capitolul Kubrick” ar fi detectată de unii în Wag the Dog (produs în 1997), film cu două nominalizări la Oscar. Un expert al manipulării, interpretat de Robert deNiro, angrenează un producător hollywoodian pe prenume Stanley (precum Kubrick) pentru fabricarea unei serii de reportaje false, cu scopul distragerii atenției publicului de la o temă nedorită. Fără legătură cu astronautica. Producția are loc în studiouri, se generează filmări pretinse originale, cu puternic impact emoțional, în imagine și sunet.

Mai devreme, în 1971, cu un an înaintea ultimei misiuni Apollo, apărea un ”clasic” din seria James Bond: Diamantele sunt veșnice. Într-o serie de secvențe, eroul nostru se interferează, forțat de împrejurări, cu acțiunea dintr-un platou pe care se filmează scene… de pe Lună. Sunt prezente elementele fundamentale din secvențele Apollo, cu unele conotații deopotrivă amuzante și interesante: Bond apare din spatele decorurilor montane ”selenare” – aceste elemente de peisaj fiind subiect de dispută între contestatarii și susținătorii filmelor aselenizărilor. Cei doi (nu unul, nici trei) astronauți din platou primesc ordinul să-l oprească pe intrus, dar nu reușesc, deoarece evoluează ”cu încetinitorul”, precum în secvențele de pe Lună, în timp de Bond aleargă sprinten printre ei. Efectul, care apare și în altă secvență, e amuzant, dar dă de gândit. Încă o dată – vorbim de un film lansat în anul 1971 – când aselenizările erau ”calde”.

Capturi Youtube din Diamonds are Forever (Diamantele sunt veșnice) – 1971, un Bond rămas de referință. Secvența merită căutată și văzută. Bond scapă printre ”astronauți” – care, mișcându-se ”cu încetinitorul”, nu-l pot opri. Aluzie la controversele privind mișcările astronauților din secvențele aselenizărilor.

O referință cinematografică explicită pe tema falsificării zborului interplanetar cu echipaj este Misiunea Capricorn Unu (Capricorn One) – 1978. Aici nu mai este vorba de secvențe sau aluzii, ci de un întreg film care descrie avatarul a trei astronauți, desemnați să zboare pe Marte. Datorită descoperirii unui defect al sistemului de susținere a vieții, aceștia sunt retrași din navă, chiar înaintea decolării. Cu argumente și sub amenințări imposibil de respins, astronauții sunt determinați să simuleze mediatic misiunea dintr-un studio amenajat în secret, într-o bază militară părăsită. Un grup redus de factori de decizie și oameni de știință pregătiseră din timp simularea, sub toate aspectele, inclusiv cele privind transmisiile ”în direct” din diverse etape ale zborului și amartizării.

Cadru din filmul Capricorn One (Misiunea Capricorn Unu), 1968 – ficțiune explicită pe tema falsificării amartizării astronauților

Scenele ”de pe Marte” amintesc frapant de filmele misiunilor Apollo. Regizorul – Peter Hyams – avea deja, la conceperea filmului, experiența scenelor de profil ”spațial”: lucrase pentru canalul CBS în timpul difuzării secvențelor misiunilor Apollo. Hyams este citat și ca revoltat pe credulitatea generațiilor succesive, față de mass-media timpului lor.

Dar, partea cea mai consistentă în argumentarea ”fabricării” secvențelor zborurilor Apollo cu echipaj este legată de observațile asupra carierei marelui cineast american Stanley Kubrick și unora dintre filmele sale.

În Dr. Strangelove – lansat în ianuarie 1964 – Kubrick reușește să realizeze decoruri și efecte speciale remarcabile pentru vremea lor. Satira cinematografică a zborului unui bombardier strategic B-52 a fost, cu siguranță, remarcată, deși fără plăcere, de autoritățile vremii. În ciuda interdicției de a filma într-o cabină reală, Kubrick reconstituie din fotografii mediul respectiv și folosește efecte speciale pentru defilarea peisajului, văzut din cabină; evoluția întregului avion, ”văzut ” din exterior; în fine – efecte pentru situații de zbor. Coincidență – 1963 era și anul celebrelor discursuri ale președintelui Kennedy, de lansare a obiectivului atingerii Lunii de către om.

Cadre din filmul Dr. Strangelove, în care Kubrick a reușit reconstituiri ale decorurilor și efecte remarcabile pentru anii 1960

Adepții ”fabricării” mediatice a zborurilor pe Lună susțin că autorități de nivel înalt, impresionate de efectele construite si potențialul cineastului, l-au contractat pe Kubrick pentru realizarea filmelor aselenizărilor Apollo 11 și 12.

Coincidențe sunt remarcate. Kubrick realizează capodopera genului cosmic: 2001 – O Odisee Spațială, între 1964 și 1968, anii de început ai proiectului Apollo, prima aselenizare având loc în 1969. Consilierul științific principal al lui Kubrick pentru Odiseea Spațială a fost Frederick Ordway – angajat al NASA, cu atribuții în programul Apollo.

Kubrick, Clarke și oficiali NASA, la mijlocul anilor 1960

De la stânga: Frederick Ordway (în alb), Deke Slayton (astronaut), Arthur C. Clarke (reputat scriitor SF, co-scenarist pentru 2001- O Odisee Spațială), Stanley Kubrick și George Mueler (Administrator Asociat al NASA, ulterior ”părinte al navetei spațiale”)

Conform speculațiilor, Odiseea Spațială ar fi fost acoperirea perfectă atât pentru filmările spațiale și selenare, cât și pentru dezvoltarea efectelor speciale precum gravitația scăzută sau activitățile extravehiculare. Este de menționat folosirea ecranului Scotchlite (o țesătură încrustată cu minuscule cristale reflectorizante) de mari dimensiuni, pentru obținerea în film a unor scene de fundal cu aparență de spații vaste… precum cele selenare.

Conform mărturiilor, Kubrick avea o personalitate dificilă, nonconformistă, care nu s-ar fi potrivit ușor ideii de cooperare cu autoritățile (care îi refuzaseră accesul pentru filmări în cabina unui bombardier real). Și totuși, îl regăsim cooperând strâns cu NASA pentru realizarea capodoperei 2001 – O Odisee Spațială. Filmul a avut buget virtual nelimitat și – se afirmă – nu ar fi fost niciodată controlat ori vizionat intermediar, așa cum era uzanța, de conducerea studiourilor MGM.

Nu este de negândit că un regizor și producător de asemena categorie ar fi lăsat indicii cu privire la zonele neelucidate ale activității și creației sale. Cea mai mare densitate a acestor presupuse indicii ar apărea în The Shining (Strălucirea), ecranizare din 1980 a romanului omonim scris de un maestru al genului horror – Stephen King.

Se speculează că filmul ar conține povestea secretă a cooperării lui Kubrick cu anumite autorități, pentru regizarea aselenizărilor Apollo.

De pildă, este remarcată asemănarea dintre protagoniștii din film și soții Kubrick – Stanley și Christiane.

Stanley Kubrick alăturat în acest fotomontaj lui Jack Torrance (jucat de Jack Nicholson) și prima soție, Christiane Kubrick, comparată cu Wendy Torrance (interpretată de Shelley Duvall)

În privința nivelurilor de decizie la care s-a ajuns în ipoteticile discuții preliminare, când Kubrick ar fi fost detrminat să accepte realizarea filmelor Apollo, imaginația trebuie serios ținută în frâu.

Înfățișarea directorului hotelului (interpretat de Barry Nelson), elemente din decorul biroului și fragmente de dialog pot sugera o discuție motivatoare cu un fost președinte american.

Our people in Denver recommended Jake very highly… and for once I have to agree with them” – posibilă aluzie și la diferendele președintelui american de atunci cu grupuri de putere influente ?

Analize semantice detaliate, mai mult sau mai puțin fanteziste, ale scenelor filmului, sunt disponibile pe net. Nu este aici locul acestora.

Să ne limităm, deci, la – se pare – singura scenă cu trimitere explicită la Apollo 11. Micuțul Danny se joacă pe un covor cu motive geometrice asimilabile formei platformei de lansare a respectivei misiuni. El manevrează mici vehicule de jucărie, apoi se ridică și astfel face vizibil modelul puloverului pe care îl poartă: o rachetă cu înscrisul Apollo 11 !

Danny Torrance, baza de lansare Apollo 11,… decolare !

Ca de obicei, episodul se încheie reamintind că a fost doar un exercițiu de imaginație, bazat pe date disponibile în spațiul virtual. Controversele se vor stinge doar când răspunsurile, la toate întrebările și raționamentele privind programul Apollo, vor fi complete și unanim acceptabile.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *