Vocile memoriei - Iordan Chimet, antologator

”Am cerut azil politic – dar şi estetic şi, cu atît mai mult, şi un azil moral – în lumea fantastică, care m-a atras întotdeauna“, îi scria el în anii șaptezeci prietenului său Michael Ende. Iordan Chimet semnează cele patru volume ale antologiei Dreptul la memorie, publicate în 1992- 1993. Acestea erau pregătite încă din 1974, dar fuseseră blocate de cenzură. Un fel de dicționar al identității românești, antologia era premiată la apariție de Academia Română. Până în anii 90 însă, Iordan Chimet a trăit în azilul lui estetic, cum spune el în corespondența lui, asumându-și o existență de marginal, asta după ce avusese interdicție de semnătură o lungă perioadă, începând din 1946. Cea amintită nu este singura antologie realizată de Iordan Chimet : o alta din 1972 se cheamă Cele douăsprezece luni ale visului. O antologie a inocenței, iar cea din 2000, cu texte importante ale umorului absurd din literatura noastră, se intitulează, cu primul vers al fabulei lui Urmuz, Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari. La Vocile memoriei, ascultăm un fragment din prefața lui Iordan Chimet la prima antologie amintită. În aceeași ediție, difuzăm înregistrări datorate lui Tudor Vianu, G. Călinescu, Ion Manolescu, George Vraca, Dumitru Micu.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 3 decembrie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E.Lucan.