Vocile memoriei: Ionescu - Ionesco

Monografii autorului s-au întrebat dacă a fost, încă de la începuturile lui literare, un spirit religios Eugen Ionescu, așa cum se vădește în târziul lui volum scris în franceză, Căutarea intermitentă. Cioran spunea cu referire la dramaturg: ”În centrul scrierilor sale este angoasa; e mai religios ca mine”. Dar cum se împacă omul religios cu tânărul critic insolent care neagă aproape totul în Nu, a doua lui carte românească. Un posibil răspuns găsește, chiar în paginile acestei cărți, în partea ei de jurnal, Eugen Simion, punând în evidență discursul ionescian al neliniștii, un discurs de ordin metafizic : ”Dar înainte de a fi un jurnal de idei, Nu este jurnalul unei crize spirituale și morale. Este latura, după părerea mea, cea mai profundă a cărții”. Marta Petreu îi privește în paralel pe Cioran și Ionescu, pe care-i consideră ca ”făcând parte din stirpea blestemată a lui Iov și a Ecclesiastului ” și, mai departe, scrie autoarea monografiei Ionescu în țara tatălui: ”În Pe culmile disperării, specialistul în problema morții invocă, mereu și mereu, uneori în termeni pascalieni, drama finității omului și neantului acestei lumi. În Nu, Ionescu se recunoaște obsedat de moarte și se plânge că Dumnezeu, incert fiind, nu-i poate garanta, cum spune el, partea mea de Paradis”. Clovnul trist de mai târziu, după cum îl înfățișează biografii pe Ionesco, cel chinuit de angoasa morții, se zărește bine deja sub masca tînărului critic Eugen Ionescu. Îl evocăm pe dramatug la Vocile memoriei și-i schițăm un portret, prin intermediul celor care l-au cunoscut și au fost înregistrați în fonoteca noastră.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 11 septembrie 2022, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.