Vocile memoriei: Evocare Elena Văcărescu - Aiasta nu se poate!

Elena Văcărescu, ultima escendentă a marii familii a boierilor Văcărești, nepoată a lui Iancu și strănepoată a lui Ienăchiță Văcărescu, prima femeie membră de onoare a Academiei Române, a onorat- cum spune Camil Petrescu- două literaturi. A scris preponderent în franceză și, mai puțin, în română. Este premiată de două ori de Academia Franceză pentru volumele ei de poezie Cântecele zorilor și Rapsodul Dâmboviței. Din 1891 Elena Văcărescu va trăi în exil, în Italia mai întâi, apoi se va stabili definitiv la Paris. Exilul i-a fost impus ca urmare a unei povești de dragoste, o iubire care s-a dovedit imposibilă. Prințul Ferdinand, desemnat ca succesor la tronul țării de Carol I, se îndrăgostise de Elena Văcărescu, aflată atunci în suita Reginei Elisabeta. Însă moștenitorul tronului nu se putea căsători decât cu o odraslă regală. Regele Carol, rugat de regină, pare să fie de acord în cele din urmă cu căsătoria, dar îi trebuia aprobarea Consiliului de miniștri. La stărunțele reginei, bătrânul conservator moldovean, Lascăr Catargiu a dat celebrul răspuns, relatat de Constantin Bacalbașa : ” Maiestate, aiasta nu se poate ! ” Astfel soarta celor doi îndrăgostiți a fost pecetluită. Elena Văcărescu rămâne deci în exil și va servi mereu interesele României, în timpul Primului Război și apoi La Societatea Națiunilor, unde va fi delegat permanent al țării noastre. Vă oferim la Vocile memoriei una dintre cele mai vechi înregistrări din fonoteca Radioului, recuperată de la Muzeul Omului din Paris și care datează din 1913. E vorba de o poezie în franceză recitată de autoare, Elena Văcărescu. Tot în acestă ediție : un interviu în premieră cu poetul Ion Gheorghe, pagini din Fonoteca de Aur cu Marin Morau și George Constantin și o evocare Cornel Mihai Ionescu.

Emisiunea Vocile memoriei , difuzată duminică 20 februarie 2022, ora 22.30, în emisiunea Vocile memoriei. Realizator E. Lucan