Vocile memoriei: Barbu Delavrancea, succesul și insuccesul unui dramaturg

Prieten cu Caragiale, apărător al lui în procesul cu Caion, căci a fost unul dintre marii avocați ai vremii, îl vizita pe marele clasic la Berlin, iar una dintre aceste vizite era descrisă într-o memorabilă scrisoare, capodoperă a epistolarului caragialian. Mare orator, a fost socotit de nimeni altul decât Titu Maiorescu chiar ”cel mai mare” din timpul lui, Barbu Delavrancea și-a descoperit vocația de dramaturg în ultimele decenii ale vieții. Și-a dramatizat unele dintre nuvele, dar capodopera prozei lui, Hagi-Tudose, pusă în scenă la zece ani de la publicare, nu a avut succesul atins cu Apus de soare. Dimpotrivă, ea a căzut la premieră, deși rolul protagonistului revenise aceluiași actor ovaționat pentru interpretarea lui Ștefan cel Mare: C.I. Nottara. Despre cele două piese, în evocarea de la Vocile memoriei, unde difuzăm înregistrări cu două dintre fiicele autorului: Cella și Henrieta Delavrancea. În aceeași ediție, lansarea romanului de sertar Pacient în Galapagos, al criticului și istoricului literar Pompiliu Marcea.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 30 aprilie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.