Un poet aproape uitat : Marius Robescu

Marius Robescu apăruse editorial în 1967, cu volumul Ninge la izvoare, dar Spiritul însetat de real îl impune cu adevărat . Volumul ultim amintit era de altfel premiat de Uniunea Scriitorilor .”Un poet admirabil, de care va trebui să ținem cont ”- scrie, în epocă, Nicolae Manolescu, cel care definește lirica lui Robescu astfel: ”O poezie discretă, afectiv, și sobră sub raportul expresiei”. Cartea din 1978, Spiritul însetat de real îl entuziasmează însă pe un alt comentator al lui, Ștefan Aug. Doinaș, care o plaseză „în sfera unui lirism pur” și conchide : „După ani de zile de prezență ușor fantomatică, Marius Robescu se înscrie, odată cu Spiritul însetat de real pe orbita unde se mișcă stelele de primă mărime ale generației de mijloc”. Generația de mijloc, adică scriitorii din promoția șaptezeci, cum îi zice Laurențiu Ulici. Marius Robescu debutase în Luceafărul în 1965, revista la care, zece ani mai târziu, avea să fie redactor. Moare la patruzeci și doi de ani, în octombrie 1985. Difuzăm la Vocile memoriei o înregistrare a două dintre poemele autorului spuse de el însuși.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată la Radio România Cultural, duminică, 3 noiembrie 2024, ora 22.30. Realizator E. Lucan.