Poetul în ora străină

Omul de radio, eseistul, memorialistul Virgil Ierunca a publicat și poezie. Versurile lui au fost adunate, ca și traducerile lui din poeții francezi ai secolului douăzeci, ca și tălmăcirile lui din Balga în franceză, în volumul Poeme de exil, tipărit de Humanitas în 2001. Mai puțin cunoscut în țară ca poet, până de curând chiar deloc, Virgil Ierunca a fost publicat cu poezie de revistele exilului românesc și în antologiile semnate de exilații noștri, între care : cea alcătuită de Vintilă Horia și tipărită pe la jumătatea anilor cincizeci la Madrid cu titlul Poezie românească nouă, cea în spaniolă realizată de Ștefan Baciu 11+11 poeți români contemporani și aceea în engleză a lui N. Catanoy Poeți români contemporani, acestea din urmă din a doua parte a anilor șaptezeci. Poemele de exil ale lui Virgil Ierunca, datând, după cum indică autorul , din perioada 1951-1996, sunt situate de critică în siajul poeziei blagiene, fără să fie vorba însă de epigonism ; sunt detectate în lirica aceasta oraculară accente ludice, o glisare din trăire în livresc. Cărțile importante ale lui Virgil Ierunca rămân aceea a demascării ororilor din închisorile comuniste, pe care autorul o realiza în anii optzeci prin volumul Fenomenul Pitești, eseurile din Românește sau memorialistica din Trecut-au anii. Difuzăm la Vocile memoriei unul dintre poemele lui, în care vorbește metaforic despre condiția exilatului, a omului în „ora străină”.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 27 octombrie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.