Texte şi pretexte: Să ne amintim de Irene Papas, un dialog cu Octavian Buda

Emisiune live de cultură urbană, istorie şi divertisment realizată de Georgeta Drăghici şi Valentin Protopopescu;

Citat din spusele invitatului, motto al ediţiei: „Irene Papas nu a fost doar o mare actriţă sau o cîntăreaţă cu o voce foarte specială. Într-un sens, ea s-a dovedit, alături de Theodorakis şi Vanghelis, de Callas şi Mouskouri, de Gavras şi Cacoyanis ori de Kazantzakis şi Elytis, o personalitate indispensabilă conştiinţei naţionale elene în epoca postbelică. Tragediană de inspiraţie antică (a fost Ifigenia, Antigona şi Electra) şi opozantă politică a juntei coloneilor, a avut curajul să protesteze public, să se autoexileze, dar fără să părăsească niciodată cu-adevărat Grecia, pămîntul pe care s-a născut libertatea. Ne-o amintim din filmele Zorba, Z şi Un tramvai numit dorinţă, dar şi din colaborările ei muzicale cu Theodorakis şi Vanghelis. Însă mai cu seamă intensitatea privirii sale nu poate fi uitată...” (Octavian Buda)

În ediţia de sîmbătă, 17 decembrie 2022, a emisiunii Texte şi pretexte, ne propunem, prieteni, să-l chestionăm pe prietenul nostru, doctorul şi profesorul Octavian Buda, despre cariera şi personalitatea marii actriţe şi interprete muzicale, grecoaica Irene Papas, recent dispărută. Cum a fost Irene în viaţa de dincolo de scenă, de ce a spus că Marlon Brando a fost iubirea vieţii ei, cum de a reuşit să dea viaţă unor personaje precum Văduva, Electra, Antigona şi Ifigenia, ce opţiuni politice a avut, în ce termeni a colaborat cu imenşi compozitori ca Vanghelis şi Theodorakis? – iată cîteva dintre întrebările care vor contura orizontul nostru de interes. Iar invitatul ediţiei, doctorul Buda, mare colecţionar al discografiei inedite Vanghelis şi prieten cu sora acestuia, ştie foarte multe aspecte biografice legate de destinul Irenei Papas.

Răzvan Dolea, la rubrica Memoria între ghilimele, ne va vorbi despre Ludwig van Beethoven.

Fireşte, Concursul ediţiei face trimitere la o ilustră figură a literaturii universale: astfel, la 17 decembrie 1987, se stingea la Bar Harpour, în Maine, Statele Unite, o imensă scriitoare cu origini belgiene, dar care a făcut gloria literaturii franceze, pe numele său Marguerite Cleenewerck de Crayencour. A fost prima femeie aleasă membră a exclusivistei Academii Franceze, primind această calitate şi din partea instituţiilor similare din Statele Unite şi Belgia. Scriitura sa, bine ancorată în cunoaşterea istorică şi beneficiind de limpiditatea studiilor clasiciste, a fost dublată de o capacitate de pătrundere psihologică dincolo de normă. Printre operele semnate de ea rămîn fără îndoială titluri ca Memoriile lui Hadrian, Piatra filosofală, Amintiri pioase şi Mishima sau viziunea vidului.

La rubrica intitulată Conexiuni, Georgeta Drăghici ne vorbeşte despre cele mai noi evenimente literare din Franţa.

În spaţiul rubricii Respiro sportiv Valentin Protopopescu vorbeşte despre Cupa mondială la fotbal, competiţie ajunsă în faţa finalelor.

În cadrul rubricii Ora veselă vă invităm să ascultaţi un celebru moment umoristic din „Arhiva de Aur” a SRR, sceneta intitulată Mustăria şi interpretată de Marin Moraru, Dem Rădulescu şi Radu Zaharescu.

Ilustrare vizuală: foto Georgeta Drăghici (mulţumiri Arianei Vulpe pentru îngăduinţa de a publica această fotografie), foto Georgeta Drăghici, Valentin Protopopescu, Răzvan Dolea (sursa: arhiva personală), foto Octavian Buda (sursa: arhiva personală a invitatului), foto Ludwig van Beethoven, foto manuscrisul Simfoniei „Eroica” (sursa: wikipedia), foto Marguerite Yourcenar (sursa: wikipedia), foto coperte (sursa: arhiva personală VP), foto Lionel Messi (sursa: wikipedia), Dem Rădulescu, Radu Zaharescu şi Marin Moraru (sursa: wikipedia).