Nosferatu după 100 de ani - interviu cu scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu

Puțin peste 100 de ani au trecut de la ”Nosferatu. A Symphony of Colour”, regizat de Murnau (1922). Filmul a fost o adaptare neoficială a romanului ”Dracula” de Bram Stocker, care a făcut-o pe văduva scriitorului să ceară companiei producătoare 5000 de lire pentru încălcarea drepturilor de autor. Doar că filmul a fost un eșec finaciar, iar compania respectivă nu a putut plăti această sumă. Nosferatu în regia lui Murnau avea să devină una dintre cele mai importante opere cinematografice ale expresionismului german. Eggers, în filmul care a rulat și la noi la începutul acestui an, face un remake al filmului din 1922, doar că reflectorul este pus ceva mai mult pe personajul feminin, Ellen Hutter (Lily-Rose Depp). E o construcție vizuală impresionantă, iar contele Orlok e suficient de oribil încât să te bucuri că nu apare în prim-plan mai des. Atunci când nu vorbește o engleză apăsată și, deci, nesigură, Orlok vorbește într-o limbă stranie, de neînțeles. Cel care a inventat această limbă și care a oferit consultanță pentru acțiunea care se desfășoară undeva în România este scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu.

Florin Lăzărescu: ”Au rămas vreo zece replici în așa-zisa limbă dacă, numită de Eggers astfel. Eu m-am jucat, că doar am terminat Filologie și sunt conștient că nu există atestări pentru limba dacă, există un fond de cuvinte fără o etimologie cunoscută, dar nu e nimic cert despre limba dacilor”.