„Un turn de fildeș în comunism ? Institutele umaniste ale Academiei RPR în România lui Gheorghiu–Dej". Invitat, dr. Criastian Vasile

Se vor împlini în curând opt decenii de la instaurarea în România a primului guvern controlat de comuniști. Au urmat schimbări profunde care au afectat întreaga țesătură politică, socială, economică, culturală ce definea România antebelică. Atunci, la 6 martie 1945, s-a declanșat procesul de comunizare a țării.

Vom discuta în emisiunea din această seară conținutul unei cărți apărute la editura Corint care aduce în prim plan funcționarea, în noua orânduire și pe principiile ideologice impuse de aceasta, institutelor umaniste odată cu desființarea Academiei Române și înlocuirea ei cu Academia RPR.

Să spunem doar că noua instituție înființată prin decretul din 9 iunie 1948, nu era gândită ca o continuatoare a vechii și prestigioasei sale predecesoare. De altfel peste 100 de membri ai fostei academii nu au fost incluși în noua structură. Au apărut însă, promovați de regim, noi membri între care nu-i vom menționa decât pe Mihail Roller și Petre Constantinescu- Iași.

Academia RPR era un produs menit să formalizeze și în domeniile culturii și științei, controlul ideologic dorit de partid. Așa cum sublinia autorul, invitatul emisiunii noastre, se urmărea „înregimentarea și respectarea unei ideologii unice, ghidată de materialismul dialectic și istoric. Delimitarea comunistă de știința, artele și literatura din trecut a mers în paralel cu procesul de subordonare a intelectualității, o categorie împărțită maniheist între „progresiști” și „reacționari”. Așa cum există un artist de stat, trebuie să existe și un cercetător de stat, supus directivelor politice transmise prin structura de conducere a Academiei RPR.” De menționat că zona umanistă a Academiei RPR, era condusă direct de un politruc, proaspătul academician Mihail Roller, un vicepreședinte.

Între calitățile cărții despre care vom discuta se numără alături de ținuta științifică, accesibilitatea. Aflăm istoria a opt domenii de cercetare umanistă, pornind de la organizare, continuând cu prezentarea modului de conducere și a rezultatelor obținute. Fascinantă este prezentarea personajelor care evoluează în aceste cadru supravegheat în permanență. Găsim toată gama de comportamente, convingere, obediență, frică, oportunism, împotrivire mai mult sau mai puțin directă, rezistență.

Iată doar câteva dintre incitantele teme abordate :

- Tranziția de la Gheorghe Brătianu la Andrei Oțetea

- Roller versus Andrei Oțetea

- Constantin Ionescu-Gulian și Secția de Filozofie a IIF

- Chestiunea Maiorescu

- Iogu Iordan și percepțiile contradictorii lagate de activitatea și biografia sa

- Intervențiile lui Stalin în probleme de lingvistică. Implicarea lui Leonte Răutu

- George Călinescu și problematica „demisiilor morale”

- Dinu Pilat sau reprimarea cercetătorului nealiniat ideologiei oficiale

- Combaterea revizionismului pe tărâm economic

- Anii 1960 și ultimele zvâcniri ale cenzurii

- Declarația din aprilie 1964, pregătirea unei noi legi a învățământului și impactul asupra cercetării

Vă invităm să ascultați o emisiune în care vom încerca să investigăm o zonă mai puțin cercetată a manifestării puterii comuniste, cea a cercetării academice. Vom afla câteva răspunsuri la întrebarea conținută chiar în titlul cărții. Un turn de fildeș în comunism ? O întrebare care, ne spune autorul, „pornește de la critica (uneori vehementă) pe care mai mulți lideri comuniști au adus-o constant mediului intelectual și de cercetare atât înainte, cât și după 1948. Era un păcat capital de care era acuzată și vechea Academie, o învinuire care de multe ori însemna „izolarea de mase”, sfidarea regimului politic prin apolitism și neasumarea ideologiei oficiale.”