Idei în nocturnă - Pagini de Istorie: Ziua SUA, influența americană asupra lumii de ieri și de astăzi
Invitat, prof. dr. Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române

04 Iulie 2023, 14:09
Realizator, Dan Manolache
După cum se știe, la 4 iulie 1776 a fost adoptată Declarația de Independență a Statelor Unite, elaborată de un comitet de cinci persoane numit de Congres: Thomas Jefferson, John Adams, Benjamin Franklin, Roger Sherman și Robert Livingstone. Începe astfel istoria unei țări pe care mulți o consideră patria și garantul libertății, iar ceilalți o critică fie pentru tendințe „hegemoniste”, fie pentru că pune pe primul plan doar propriile interese și are un singur idol, banul.
O țară care se vrea caracterizată de idealurile prezente în textul Imnului Național din care cităm, spre exemplificare dar și spre analiză, cea de a patra strofă:
„O, întotdeauna să fie așa,
Când oamenii liberi se ridică împărțindu-se
Între casele lor iubite
Și dezolările războiului!
Fie binecuvântat cu victorie și pace,
Pământul răscumpărat de cer;
Lăudat fie Atotputernicul care ne-a creat
Și ne-a conservat ca națiune.
Așadar, trebuie să cucerim,
Dar numai când cauza este justă,
Și atunci deviza noastră va fi:
"Noi credem în Dumnezeu!"
Iar drapelul împestrițat cu stele
Va triumfa fluturând
Peste pământul celor liberi
Și peste casa celor viteji!”
Să mai spunem doar despre imnul american „ The Star-Spangled Banner” că versurile sale au fost scrise în 1814 de Francis Scott Key, un poet amator sub forma unei poezii numite "Defense of Fort McHenry", și au fost puse pe melodia unui cântec foarte popular britanic, denumit "The Anacreontic Song". A fost recunoscut oficial de Marina Americană în 1889, de președinte în (1916), și printr-un act oficial de către Congres la 3 martie 1931. A fost politica SUA ghidată de înaripatele idei ale acestui imn? Desigur nimeni nu poate da un răspuns tranșant.
Ceea ce însă nu se poate nega este faptul că acest stat influențează de mai bine de un veac istoria lumii. Iată doar câteva repere:
În 1917 SUA declară război Puterilor Centrale și intervenția lor militară în Europa sfâșiată de Primul Război Mondial a contribuit decisiv la încheierea lui. Tot SUA și-a pus amprenta și asupra configurării Europei postbelice. Iată doar două dintre principiile făcute publice de Președintele Woodrow Wilson în celebrul său program:
Primul dintre cele paisprezece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea că în viitor "nu vor mai exista acorduri internaționale private de niciun fel, ci doar convenții de pace publice, încheiate deschis". Un alt punct, deosebit de important pentru noi și nu numai pentru noi, susținea “reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminării naționalităților".
Președintele American, atașat idealurilor păcii, a fost și promotorul, fără îndoială idealist, al creării Ligii Națiunilor, o organizație care să fie "atât a celor mari, cât și a celor mici” și să fie bazată pe principiul securității colective a tuturor statelor, care doreau respectarea convențiilor internaționale.
Din păcate scopul nu a fost atins, SUA s-a retras în izolarea din care ieșiseră în 1917 refuzând să se mai implice în turbulenta Istorie a bătrânului continent. Au făcut-o din nou atunci când Germania lui Hitler, aliată cu Italia fascistă și militarismul japonez, amenințau lumea liberă. Au făcut-o din nou decisiv, înclinând balanța războiului de partea coaliției antifasciste. Din nou însă situația politică de la sfârșitul războiului nu a permis punerea în practică a principiilor generoase. În Carta Atlanticului, un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premierul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, se stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și era proclamat dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept. Urmarea a fost, din păcate, apariția celor două lagăre și declanșarea “războiului rece”. Ne amintim cu toții cu ce speranțe și cu câtă ardoare îi așteptau părinții și bunicii noștri pe americanii care să ne readucă libertatea.
La 8 martie 1983, Ronald Reagan s-a adresat membrilor Asociaţiei evanghelicilor din Orlando, California. În discursul său, cunoscut mai târziu ca „Discursul asupra Imperiului răului”, a abordat două teme importante ale actualităţii politice din acel moment: dreptul la viaţă şi negocierile pentru dezarmare. Într-adevăr “Imperiul răului” s-a prăbușit și a urmat o epocă în care SUA a rămas singura superputere. De la 24 februarie 2023 am constatat însă că, din același Răsărit a fost inițiat un război, însoțit de o înfruntare propagandistică stimulează tendințe revanșarde, pune în pericol o ordine mondială pe care o socoteam desigur perfectibilă dar solidă. Despre așteptările, limitele, speranțele, dezamăgirile și idealurile lumii în care trăim vom vorbi în ultima parte a emisiunii, în care vom aborda desigur și ultimele evenimente consemnate pe frontul din Ucraina și în interiorul Rusiei. Vom vorbi desigur despre prezent și vom încerca să descifrăm cum va arăta viitorul, care vor fi actorii care îl influențează și în ce fel o fac.
O emisiune în care personajul principal este o țară de la care poate așteptăm prea mult, fără să ne gândim că nu poate face totul de una singură fără să și greșească și desigur, mulțumind pe toată lumea.