Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Maria a României. Portretul unei Regine. Invitat, acad. Georgeta Fiitti

Cum am putea să ne apropiem mai mult de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului decât recitind minunata RUGĂCIUNE a lui Mihai Eminescu?

Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Vom consacra emisiunea din această zi de sărbătoare unei regine care a făcut cinste numelui purtat și are un loc special în istoria românilor. Ne referim, firește, la Regina Maria. Invitata noastră cunoaște în detaliu epoca în care a trăit dar și biografia celei de a doua regine a României, în calitate de istoric dar și de editor al celebrelor memorii ale reginei, „Povestea vieții mele”. Cât despre talentul doamnei acad. Georgeta Filitti de a descrie oameni, fapte, întâmplări, cuvintele sunt de prisos.

Vom încerca, pe parcursul emisiunii, să evocăm momentele importante ale vieții acestei inteligente, frumoase și curajoase regine. Maria Alexandra Victoria de Saxa Coburg și Gotha s-a născut la 29 octombrie 1875 în Kent, la Eastwell Park și a murit la Pelișor pe 18 iulie 1938. Avea o obârșie aleasă fiind fiica lui Alfred, duce de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria și a Mariei Alexandrova Romanova, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A devenit principesă a României prin călătoria, la 29 decebrie 1892, cu Ferdinand, principele moștenitor al tronului românesc. Din acest moment se dedică noii sale patrii căreia îi devine regină în 1914 după moartea regelui Carol I și urcarea pe tron a lui Ferdinand I. Așa cum mărturisește, - „Iubirea mea pentru această ţară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi şi suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanţuri de oţel, legată prin inimă, prin creeer şi prin sânge. Simt că fiecare din cei şase copii pe care i-am dat e unul din inelele acelui lanţ pe care numai moartea şi dezastrul îl pot sfărâma.”

Dezastru nu a fost departe de România în vremea Primului Război Mondial dar și cu ajutorul ei el s-a transformat în 1918 în triumf. Regina Maria nu și-a pierdut niciodată încrederea în victorie și a făcut tot ce i-a stat în putință să o transmită tututor românilor dar în special celor aflați sub arme: „ Am reprezentat pentru armata mea un soi de drapel. Atitudinea soldaţilor şi ofiţerilor mei faţă de mine a fost una aparte. Le plăceau curajul meu, sănătatea mea de fier, talentul meu de călăreţ, indiferenţa mea la soare, zăpadă sau furtună. Şi mai mult decât toate simţeau că, dacă războiul sau boala ar reveni, aş fi fost acolo cu mâini tandre şi cuvinte blânde.”

Au urmat alte evenimente asupra cărora ne vom opri pentru a le comenta. Unul dintre ele este prezența reginei Maria la Paris în vremea în care în capitala Franței se desfășurau lucrările Conferinței de Pace. Desigur interesele României trebuiau apărate și contribuția sa a fost extrem de importantă : „Când am fost întrebată de ce am venit la Paris, am răspuns: „Pentru a da României o faţă - are nevoie de o faţă şi de aceea am venit s-o dau pe a mea.”

Desigur nu vom putea, și nici nu ne propunem de altfel, să evocăm toate momentele istorice în care regina Maria a fost personaj principal. Ne putem opri de pildă la călătoria pe care, în 1926 a întreprins-o în SUA. Domnul profesor Adrian Silvan Ionescu a evocat-o într-o excelentă lucrare din care cităm o succintă sinteză: „În toamna anului 1926, Regina Maria a României îşi înfăptuieşte, în sfârşit, vechiul vis de a vizita Statele Unite ale Americii. I se vorbise mult despre Lumea Nouă, avea acolo prieteni buni, mulţi dintre ei cunoscuţi şi îndrăgiţi în vremurile de restrişte ale primului război mondial. Dar cele mai multe invitaţii or sugestii de a a vizita Statele Unite i-au fost făcute în anii următori acestuia, când visul a început sa prindă aripi şi dorinţa să ia contur…

Vizita reginei Maria a României în Statele Unite ale Americii a făcut multă senzaţie în epocă şi, multă vreme după încheierea ei, a suscitat interesul publicului. Regina îşi impresionase gazdele prin frumuseţea şi eleganţa ei, prin inteligenţă şi voiciune, prin zâmbetul ei împărţit cu generozitate, tuturor. În cele cinci săptămâni petrecute în Lumea Nouă, ea şi-a cucerit gazdele şi a reuşit să-şi ducă la îndeplinire planul de “a aşeza România pe hartă”, de a-şi face ţara cunoscută nu numai cercurilor înalte, guvernamentale, industrial şi financiare, ci întregii populaţii americane. Vizira Reginei Maria a făcut mai mult pentru ţară decât întreaga activitate a diplomaţiei româneşti de dinainte şi de după efectuarea ei.

Presa americană a acordat multă atenţie acestei vizite, chiar dacă uneori părerile erau defavorabile şi cu o pronunţată notă critică. Gazetarii o urmau oriunde se ducea, îi pândeau fiecare pas, fiecare gest, fiecare expresie, îi notau fiecare cuvânt... Ea însăşi a scris douăzeci de aricole în care şi-a relatat impresiile de călătorie ce au fost publicate în toate periodicele afiliate Alianţei Ziarelor Nord- Americane… Chiar dacă îşi sacrifica orele de somn pentru a scrie aceste articole, suverana o făcea cu plăcere şi entuziasm ştiind că prin intermediul presei poate pătrunde în toate casele, în toate familiile de americani mijlocii care nu aveau şansa să o vadă în marile metropole unde poposea ori în gările de pe ruta ce o urma călătoria sa de la est la vest şi înapoi. Prin aceste articole ea a fost cunoscută şi îndrăgită de milioane de oameni, din cele mai îndepărtate colţuri ale Americii. Datorită acestor impresii- scrise direct şi sincer- cât şi discursurilor radiodifuzate, Regina şi-a câştigat simpatia unanimă şi a dat curaj oamenilor simpli să I se adreseze prin scrisori şi telegrame.”

În finalul emisiunii vom vorbi despre ultimii ani de viață ai reginei marcați de atitudinea distantă, chiar ostilă, a lui Carol al II-lea. După ce a venit la putere, în 1930, acesta a reușit să o îndepărteze pe mama sa de viața politică activă obligând-o să trăiască într-un fel de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. Poporul însă i-a purtat aceeași iubire, fiecare participare la un eveniment public fiind un triumf. Din 1936, când a fost diagnosticată cu o boală incurabilă, Regina Maria s-a tratat la diverse sanatorii europene și a revenit în țară în vara lui 1938. Mai avea însă doar câteva zile de trăit. S-a stins la 18 iulie. Conform testamentului trupul i-a fost înhumat la biserica episcopală de la Curtea de Argeș iar inima a fost depusă, într-o raclă, în capela Stella Maris a reședinței sale de la Balcic, fiind mutată după cedarea Cadrilaterului, la Bran.

În încheierea acestei scurte prezentări vom spune doar că fiind o astfel de personalitate complexă și puternică, Regina Maria a făcut obiectul unor campanii denigratoare pe parcursul vieții dar mai ales după moartea sa. Cele mai virulente au fost orchestrate de Puterile Centrale, în vremea Primului Război Mondial, și firește, după 1947, de regimul comunist. Din păcate reminiscențele acestor campanii pot fi întâlnite și astăzi.

Cum rămâne Regina Maria în istorie? Constantin Argetoianu, unul dintre criticii constanți ai suveranei merită citat pentru o sinteză plină de adevăr : „Oricâte greşeli va fi comis Regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste.

O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi‑a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţilor sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării şi ridicării moralului acelora care o înconjurau şi care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării şi a poporului său.

Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război şi din nou în 1918, când, aproape numai datorită ei, Regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina s‑a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale.”

Vă invităm așadar să ascultați o emisiune în care, într-o zi specială, o invitată specială va vorbi despre o personalitate specială a istoriei noastre.