Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: Istoria din casa mea, un concurs ajuns la a treia ediție. Invitați, dr. Daniela Popescu și câștigătorii din acest an
30 Mai 2023, 06:44
marți 30 mai 2023 ora 21.10
Realizator, Dan Manolache.
Avand ca motto „Și tu ai istoria acasă...fii un Sherlock contemporan și hai să o descoperim împreună”, Asociația culturală „Istoria din casă în casă”, a organizat un interesant și atractiv concurs ce s-a bucurat de o participare record din rândul tinerilor care și-au exersat deopotrivă abilități de detectivi și talent literar.
Interesant pentru că s-a înregistrat o participare record a elevilor din foarte multe zone ale spațiului românesc să menționăm doar Alba Iulia, București, Buzău, Cluj, Călărași, Chișinău, Iași, Ploiești, Sibiu, Timișoara.
Atractiv? Desigur fiindcă înainte chiar de a citi eseurile remarcăm inspirația alegerii titlurilor lor. Vom cita pentru edificare câteva dintre ele. Așadar, „Valiza cu suflete cenușii; Călătorie în lumea lui „pe vremea mea”; Zidul din sufrageria bunicii; Întâmplări la lumina lămpii cu petrol; Costumul cu fir de aur; Colectivizarea și colectivizatul; Povestea unei rochii de mireasă; În slujba regelui. Povestea unui soldat al gărzii regale; Icoanele Maicii Domnului și influenșa lor în istorie; Șoaptele comunismului.” Nu-i așa că ați vrea să citiți textele? Cu siguranță juriul a avut mari dificultăți în atibuirea premiilor...
Vom vorbi în emisiunea din această seară despre concurs cu principala lui organizatoare, doamna dr. Daniela Popescu și despre eseurile câștigătoare chiar cu laureații. Acum, în scurta prezentare întâlnirii cu trecutul privit prin achii celor tineri, vom cita câteva fragmente din eseurile câștigătoare.
Petru Adrian Țugulan, clasa a X-a B, Colegiul Tehnic ,,Cibinium" Sibiu, profesor Daniela Curelea. Eseu: Considerații privind parada militară desfășurată la Cluj în prezența Regelui Ferdinand I în 2 septembrie 1924 cu prilejul închiderii Serbărilor omagiale Avram Iancu.
Autorul lucrării ne prezintă trei documente originale care ne oferă detalii privind organizarea primirii Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Cluj, 1-3 septembrie 1924, unde urmau să participe la serbări dedicate Încoronării. Iată cum trebuia să fie prmiți suveranii în gara Clujului: „Cu privire la compania de onoare formată din patru plutoane și pusă sub comanda unui locotenent-colonel și a unui maior care era maestru al fanfarei militare se va organiza în dispunere pe două linii pe peronul Gării din Cluj, conform instrucțiunilor de protocol oferite de către comenduirea Pieței centrale din Cluj. Se menționa, de asemeena, în respectivul dcoument și că după ce Majestățile lor Regele Ferdinand și Regina Maria vor părăsi peronul Gării, compania de onoare se va deplasa în Piața Cuza-Vodă, unde va intra în comunerea Regimentului nr. 83 Infanterie, în baza ordinelor comandantului respectivei mari unități și va lua parte la parada care se va desfășura. Pe drumul pe care compania de onoare va avansa către menționata piață din Cluj, va fi Calea Regele Ferdinand și Calea Victoriei. Pe aceste artere centrale ale Clujului, muzica companiei de onoare nu va interpreta niciun cântec fiind în marș.”
Niciun detaliu nu era trecut cu vederea, aflăm de pildă care trebuia să fie distanța între unutățile militare care urmau să defileze, cum se purtau decorațiile, că bocancii și cizmele trebuiau să fie perfect lustruite. Un alt detaliu important, „prin Adresa nr. 2517 din 1 septembrie 1924 a comandamentului Coprului VI Teritorial Armată de către Comenduirea Pieței din Cluj s-a menționat acordare unui număr de 75 bilete care au fost destinate ofițerilor căsătoriți în vederea participării lor la evenimente împreună cu soțiile și cu copiii lor.”
Denis Schneider, Scoala Gimnaziala Lucian Blaga Ocna Mures,profesor Goga Mircea. Eseu: Apa în gospodărie. Gospodărirea apelor. Aspecte ale politicii regimului comunist din România în domeniul gospodăririi apelor cu referiri la situația din orașul Ocna-Mureș.
Eseul său este o pledoarie pentru prețuirea apei prin prezentarea istoriei folosirii apei de către locuitorii din zona Ocna- Mureș urmărind schimbările de civilizație și mentalitate. Am ales din lucrarea sa două fragmente interesante. Din primul aflăm denumiri populare ale unor obiecte, altădată de uz curent, care astăzi pot fi văzute cu precădere în...muzee. „Însoțindu-i pe părinții mei într-o vizită la nenea Munteanu, am descoperit în casa acestuia un adevărat mini-muzeu etnografic, printre obiectele expuse am observat două recipiente din metal emailat, cu un design asemănător cu cel al unor anumite ulcioare din lut și l-am rugat pe nenea Munteanu să-mi dea câteva detalii despre respectivele obiecte.
De la dânsul și de la părinții mei am aflat că acel vas era numit la noi în zonă canceu (similar cu termenii de carafă, cantă sau ulcior) sau pleu (denumire dată la noi în zonă recipientelor de metal cu rol de păstrare a unor lichide sau alimente), vas care în anumite variante de fabricație putea să aibă și un fedeu (capac), termenii de „canceu” și „fedeu” referindu-se inițial la obiecte de ceramică, transferați ulterior obiectelor fabricate din materiale (metal emailat, plastic) ce reflectau trecerea la noi stadii de evoluție tehnologică. Cu aceeași ocazie am aflat că oamenii acestui loc prețuiau apa la adevărata ei valoare, evitau risipa, colectau și utilizau frecvent în gospodărie apa de ploaie, aveau un respect deosebit și conștientizau importanța izvoarelor de apă”
Cel de al doilea fragment ales este o imagine a vremurilor în care apa de ploaie era și ea, la mare preț în fiecare gospodărie: „De o mare prețuire se bucura apa de ploaie pe care gospodarii erau foarte atenți să o colecteze de câte ori se ivea ocazia. Apa de ploaie era folosită și la spălatul rufelor dar, de cele mai multe ori era utilizată la baia săptămânală, un moment care-și avea și el ritualurile sale. Baia se făcea de obicei în troaca în care se spălau și rufele, cu apă încălzită în cazan, pe sobă, primii fiind copiii urmați apoi de adulți care, din puditate se spălau pe întuneric, în timp ce ceilalți membrii ai familiei se duceau în altă încăpere. Baia se făcea în bucătărie deoarece era mai cald și acolo era soba pe care se încălzea apa. Dacă tatăl nu era acasă, gospodinei îi revenea sarcina să golească afară apele uzate.”
Corban Marian-Cristian, clasa a IX-a D, Colegiul Tehnic "Ion Holban" Iasi, profesor: Gabriel Gheorghiu. Eseu: Familia Holban.Mărturii De la Războiul de Independenţă.
Afăm mai întâi câteva detalii privind genealogia familiei: „Familia Holban este una foarte veche, cu o ascendenţă nobilă în Moldova şi potrivit celui care a alcătuit o interesantă şi bogată arhivă în legătură cu neamul Holbăneştilor, renumitul profesor de istorie Gavril Holban (1884-1963), aceasta îşi are rădăcinile chiar din secolul al XVII-lea.
Strămoşul comun al Holbăneştilor este un anume Toader Damian Armaşul, poreclit Holban fiul lui Damian Vornicul, în diferite documente de la 1647 găsindu-l menţionat ca vornic de Dorohoi.”
În arhiva acestei vechi familii moldovene, autorul a descoperit două scrisori şi un Certificat care atestă participarea unuia dintre stămoșii săi la Războiul de Independențăla. „Ele vin ca mărturie pentru starea de spirit de pe front, descrisă plastic şi arhaic de acesta, Nicolae Holban, combatant şi erou al Războiului de Independenţă.”
Prima scrisoare din 11 octombrie 1877 relatează asaltul asupra redutei Griviţa II din 7 octombrie, atac din nefericire fără reuşită şi soldat cu pierderi mari. „Or și trupele noastre sau încercat în mai multe rânduri, atât ziua cât şi noaptea. Sau pierdut de la noi aproape 300 morți si vreo 700 raniţi între care vro 29 oficeri, fară ca sa fi putu ceva, in urma acestei lupte.”
În cea de-a doua scrisoare eroul Nicolae Holban face o descriere a Plevnei după capitulare.
„Plevna este un Oras Bulgărescu destul de mare dar foarte murdar si cu stilu Turcescu acuma mai ales este desgustător al videa fiind ca pe strada si in piaţa gramadite cam la unu loc cadavrele ne ingropate a lanelor cailor si omeni ce au murit in lupta si ori prin spitale.”
Pentru eroismul său, Nicolae Holban a fost decorat așa cum aflăm din finalul celei de a doua scrisori în care face referire la decoraţiile primite în ziua de 2 decembrie 1877. „Ieu amu fostu decorat cu medalia vartutia Militară și sintu prezentat pentru Steaua Romania ca oficer, și pentru crucea vladimir Rusasca, amu să mă intorc eu unu iconostas.numai să amu dile și snatate”. (aceste decoraţii au fost donate Cercului Millitar Iaşi)
Vă propunem asadar o întâlnire cu trecutul privit prin achii iscoditori ai unor tineri care poate își vor fi descoperit o istorie care le stătea la îndemână, în propria casă și de ce nu, o pasiun și poate viitoarea profesie.
Fotografiile postate ne-au fost cu amabilitate puse la dispoziție de organizatori.