Constantin Cojocaru: “După un an și jumătate în care nu a fost nevoie de mine în teatru, n-am intrat în nicio distribuție, voiam să mă las de teatru, să mă călugăresc, să plec în lume, să dispar, să nu mai fiu.”

Seria de interviuri biografice "Ascultă vocile de azi" ni-l aduce în prim plan pe Constantin Cojocaru. Cu o putere de a juca și de a se juca extraordinară, își continuă cariera care a devenit chiar mai intensă și mai plină de satisfacții după pensionare. A râvnit la toate personajele pe care le-a jucat și crede cu tărie că actorul nu trebuie să strivească corola de minuni a lumii.

“Există două borcane: pe unul scrie „Teatru“, pe celălalt scrie „Viață“. E foarte bine și important să nu le amesteci”

Copilăria lui a fost marcată de influența puternică a bunicii, care a fost figura centrală în menținerea tradițiilor și liniștii în familie, oferindu-i o liniște și înțelepciune care l-au influențat profund.

“Bunica a fost și este icoana familiei. Avea un bun simț și o liniște din aceea, absolut normală. Asta mi-a influențat copilăria foarte mult.”

A reușit performanța rară de a-i juca pe Ceaușescu, Cioran și dl Goe în aceeași săptămână, crede în generațiile care vin și spune că teatrul este pur și simplu emoție.

Pentru a afla mai multe detalii despre cariera sa de mai bine de 50 de ani în teatru, despre norocul extraordinar pe care consideră că l-a avut, despre adevărata școală de teatru și despre întâlnirile cruciale pentru cariera sa, vă invităm să ascultați interviul realizat de Anamaria Spătaru cu Constantin Cojocaru.

Interviu realizat în anul 2018