Woodrow Wilson, “profesorul care a făcut politică”, de Dan Manolache
2 februarie 2019
SULTANULUI MEHMED AL II LEA
3 februarie 2019

DOCUMENTAR: Smaranda Brăescu, prima paraṣutistă din România

Aviatoare și parașutistă română de renume mondial, Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897, în satul Hănțești, comuna Buciumeni, din județul moldovean Covurlui.

Între anii 1924-1929 a urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din București, secția de artă decorativă și ceramică. Visul său era, însă, să facă o școală de parașutism, care nu exista în România acelor vremuri.

Site-ul www.aviatori.ro scrie că lipsurile materiale i-au determinat pe părinții ei să o dea la internatul azilului „Elena Doamna” din București, ctitorit de soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Disciplina severă din cadrul internatului și lipsa căldurii vieții de familie i-au modelat caracterul. La o vârstă destul de tânără, Smaranda Brăescu a pătruns tainele aviației.

Potrivit volumului „Aripi Românești — Contribuții la istoricul aeronauticii” (Ed. Militară, 1966), marea șansă a Smarandei Brăescu avea să vină în primăvara anului 1928, cu ocazia unui miting aviatic desfășurat la București, la care au participat și câțiva parașutiști germani, printre care și inginerul Heinecke, inventatorul unei parașute performante. Acesta a invitat-o în Germania, promițându-i sprijin pentru obținerea brevetului internațional de parașutism. Și astfel, la 5 iulie 1928, a executat primul salt, de la 600 metri înălțime. Prin acest salt, a devenit prima româncă parașutistă, iar România devenea cea de-a patra țară din Europa, după Franța, Cehoslovacia și Elveția, care avea o parașutistă brevetată. Tot în Germania a învățat cum se pliază parașutele, fiind prima femeie care a știut să facă acest lucru.

Revenită în țară, Smaranda Brăescu a executat în următorii doi ani peste zece salturi cu parașuta în cadrul unor mitinguri organizate de Asociația Română pentru Propaganda Aviației (ARPA). Conform www.aviatori.ro, Smaranda Brăescu a avut în 1929 un accident de avion. Un an mai târziu, în 1930 a avut un alt accident, cu parașuta, și a stat șase luni în spital. După ce s-a refăcut în urma accidentului din 1930 de la Satu Mare, a plecat din nou la Berlin, de unde și-a cumpărat o parașută specială.

În 1931 a primit autorizație din partea Comandamentului Superior al Aviației să încerce să doboare recordul feminin, care în Europa era de 4.000 de metri, stabilit de o parașutistă din Dresda (Germania), iar în America era de 17.654 picioare (feet).

Astfel, la 2 octombrie 1931, la un an după ce s-a accidentat grav, a reușit să stabilească un nou record mondial de coborâre cu parașuta, realizând, lângă Slobozia, un salt de la înălțimea de 6.000 m (în 21 min. și 25 sec.). Pentru acest prim record național absolut (bărbați și femei) a fost decorată cu Ordinul „Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur”.

În urma acestui succes, susținută cu fonduri adunate prin colectă publică, Smaranda Brăescu a plecat în Statele Unite ale Americii (SUA).

La 19 mai 1932, Smaranda Brăescu a reușit să-și depășească performanțele anterioare, pe aeroportul din Sacramento, California, sărind cu parașuta de la o înălțime de 7.233 metri, doborând recordul deținut de americani, mai notează cartea „Aripi Românești — Contribuții la istoricul aeronauticii”. A stabilit astfel recordul mondial absolut (femei și bărbați) și primul record internațional absolut al României în domeniul sportului aerian.
Recordul de altitudine al Smarandei Brăescu a fost doborât 20 de ani mai târziu, la 8 mai 1951, tot de un român, Traian Demetrescu-Popa, care a sărit de la 7.250 metri. După mulți ani, în 1972, generalul Grigore Bastan, din trupele de parașutiști, urca recordul național al României la 9.600 de metri, potrivit www.aviatori.ro. După marele succes obținut în California, „regina înălțimilor”, cum a fost denumită Smaranda Brăescu, a devenit și prima femeie europeană brevetată ca pilot în SUA.

După marele succes din California, Smaranda Brăescu a plecat în 1934 la New York pentru a urma cursurile de pilotaj. Acestea le-a făcut la aerodromul Curtiss Weight din Valley Stream, obținând brevetul de pilot civil.

În 1936 își cumpără un avion englezesc de tip Hawk din donațiile și subvențiile ce i-au fost acordate, avion pe care l-a numit „Aurel Vlaicu”.
La 27 aprilie 1936, a traversat cu propriul ei avion Munții Iugoslaviei.

Site-ul www.aviatori.ro mai arată că, la 19 mai 1937, Smaranda Brăescu a făcut un raid la bordul avionului său de 1.100 kilometri, în linie dreaptă, deasupra Mediteranei, de la Roma la Tripoli (Tunisia). A zburat șase ore și zece minute până la Sorman (65 de kilometri de Tripoli), unde a fost nevoită să aterizeze forțat. De la Tripoli s-a îndreptat spre Atena și, de acolo, survolând Bulgaria, a aterizat la București. A devenit astfel prima femeie-pilot din lume, care s-a încumetat să parcurgă la bordul unui avion cu parametri tehnici relativ scăzuți o distanță așa de mare. Prin aceasta, zborul ei a fost considerat o performanță.

Următorul zbor l-a efectuat tot singură la bord. A acoperit ruta Londra — București cu escală la Paris, în condiții meteo deosebit de dificile. Ziarele din țară și străinătate au scris pe larg despre performanța obținută de o femeie, în condiții atât de vitrege.

La 9 mai 1945, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu se afla în garnizoana din Trencin (Cehoslovacia) la dispoziția unei escadrile aviatice, misiunea ei constând în transportarea răniților, medicamentelor, utilajelor sanitare și personalului medical.

La revenirea în țară, s-a retras în mijlocul familiei, la sora și nepoatele sale din București.
Smaranda Brăescu a murit la 2 februarie 1948.

AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *