Un muzeu din care a rămas doar amintirea
8 December 2016
Calea Ferată Română… în direcția Centenarului
9 December 2016

DOCUMENTAR: 95 de ani de la inaugurarea Operei Române din București, azi Opera Națională București

Foaierul Operei Române din București (18 oct. 1957)

La 8 decembrie 1921 avea loc inaugurarea Operei Române din București (azi Opera Națională din București), cu spectacolul ”Lohengrin” de Richard Wagner, montat de regizorul Adalbert Markowski, dirijor fiind George Enescu. Opera Română din București, a cărei instituționalizare a avut loc la acea dată, își avea sediul atunci în vechea clădire a Teatrului Liric, situată lângă Cișmigiu.

Evoluția teatrului liric românesc este marcată de câteva repere. Astfel, la 1/13 iunie 1836, elevii Școlii de muzică vocală, de declamație și literatură a Societății Filarmonice din București susțin primul spectacol de operă în limba română, cu ”Semiramida”, de Gioacchino Rossini. Printre eleve se afla și viitoarea actriță și cântăreață Eufrosina Popescu, cea care, sub pseudonimul de Marcolini, a cântat pe scenele unor teatre muzicale din Europa, conform volumului ”Istoria României în date” (2003).

La 8/20 mai 1885 trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu (1843-1925), a dat primul spectacol în limba română cu opera ”Linda de Chamounix”, de Gaetano Donizetti. La 4 septembrie 1919 se înființează la București, Societatea ”Opera, artiștii asociați”, care la 22 septembrie același an a luat numele de Societatea lirică română ”Opera” și care a stat la baza Operei Române de Stat (decembrie 1921). Primul director al acesteia a fost Scarlat Cocărăscu, iar debutul a avut loc la 17 martie 1920, în localul Teatrului Național, cu spectacolul ”Aida”.

Foaierul Operei Române din București (18 oct. 1957)

Foaierul Operei Române din București (18 oct. 1957)

La 9 ianuarie 1954 a avut loc inaugurarea clădirii Teatrului de Operă și Balet (denumirea de atunci a instituției), al cărei arhitect este Octav Doicescu și care este și actualul sediu al Operei Naționale București.

În 1953, cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, autoritățile statului au construit o nouă clădire destinată Operei, situată între Calea Plevnei și Biserica Sfântul Elefterie, se menționa într-un comunicat al Operei Naționale București prilejuit de aniversarea, la 9 ianuarie 2014, a 60 de ani de la inaugurarea clădirii. ”Înființată încă din anul 1885, compania lirică română din București, devenită teatru de stat în 1921, nu a avut, până în seara de 9 ianuarie 1954, un sediu conform cerințelor genurilor de spectacol pe care le desfășura. Până la acea dată, teatrul liric de pe malurile Dâmboviței avusese statutul de chiriaș, printre spațiile care îi găzduiau spectacolele numărându-se Teatrul Național de pe Calea Victoriei (distrus de bombardamentele din august 1944), teatru cu care adesea lupta pentru spațiul de spectacol și de repetiții (iar uneori împărțea costumele și decorurile), Teatrul Liric (fosta sală Leon Popescu) din Piața Walter Mărăcineanu, distrus de cutremurul din 1940, Teatrul Regina Maria, pe cheiul Dâmboviței, în zona podului Mihai Vodă (astăzi demolate)”, se arată în comunicat.

Baritonul Nicolae Herlea în "Rigoletto" de Giuseppe Verdi (Opera Română, București, 10 mai 1982)

Baritonul Nicolae Herlea în “Rigoletto” de Giuseppe Verdi (Opera Română, București, 10 mai 1982)

În seara zilei de 9 ianuarie 1954 a avut loc spectacolul de gală cu opera ”Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski, urmat de o a doua reprezentație (pentru publicul larg), în 12 ianuarie. Spectacolul l-a avut la pupitrul dirijoral pe maestrul Egizio Massini, regizor fiind Vladimir G. Ciukov. La 10 ianuarie 1954, balerinii Operei prezentau și ei primul lor spectacol în noul sediu, cu ”Coppélia” de Léo Delibes, în coregrafia lui Anton Romanovski și Oleg Danovski și scenografia lui M. Rubinger și Mac Constantinescu. În pragul deschiderii stagiunii 1953-1954, sub directoratul dirijorului Constantin Silvestri, trupa lirică bucureșteană era alcătuită din 73 de soliști de operă angajați, corpul de balet având 96 de dansatori, corul — 96 de artiști lirici, iar orchestra — 99 de artiști instrumentiști.

Balerinii Magdalena Popa și Sergiu Ștefanschi, în spectacolul "Giselle" (Opera Română, București, 16 oct. 1965)

Balerinii Magdalena Popa și Sergiu Ștefanschi, în spectacolul “Giselle” (Opera Română, București, 16 oct. 1965)

De-a lungul timpului s-au afirmat pe scena Operei Naționale București nume strălucite de cântăreți, dirijori, balerini, scenografi și regizori. Dintre cântăreții români de operă care s-au afirmat inclusiv pe cele mai mari scene ale lumii amintim doar câteva nume: Elena Cernei, Magda Ianculescu, Ion Buzea, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Octav Enigărescu, Arta Florescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Marina Krilovici, Iolanda Mărculescu, Victoria Bezetti, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Teodora Lucaciu, David Ohanesian, Zenaida Pally, Iulia Buciuceanu, Lella Cincu, Ion Piso, Ladislau Konya, Maria Slătinaru Nistor, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Eduard Tumagian, Constantin Gabor, Vasile Martinoiu, Silvia Voinea ș.a. În domeniul baletului, printre cele mai celebre nume figurează Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Valentina Massini, Sergiu Ștefanschi, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Elena Dacian, Marinel Ștefănescu, Ioan Tugearu ș.a.

La 8 decembrie 2016 are loc Gala Aniversară — 95 de ani de la Înființarea (Instituționalizarea) Operei Naționale București.

Sursa: AGERPRES

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *