Spirometrii gratuite în Parcul Tineretului
26 May 2017
190 de ani de când Petrache Poenaru obţinea brevetul de invenţie pentru “condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”
30 May 2017

DOCUMENTAR: 80 de ani de la inaugurarea Podului Golden Gate din San Francisco

Podul Golden Gate din San Francisco, California, este o capodoperă inginerească, la 27 mai 1937, anul în care a fost finalizat și inaugurat, era cel mai lung și cel mai înalt pod suspendat din lume. Podul Golden Gate este mai mult decât un simplu pod de legătură, el este un adevărat simbol al orașului, dar și al întregii țări.

Căpitanul John Fremont a declarat independența Californiei față de Mexic în 1846, și a numit ampla deschidere a Golfului San Francisco — ”Poarta de Aur”, potrivit http://goldengatebridge.org/. Trei ani mai târziu, după descoperirea zăcămintelor de aur în nordul Californiei, populația orașului San Francisco a explodat. Cunoscut la un moment dat sub numele de ”Yerba Buena” și având 400 de locuitori, San Francisco ajunsese un oraș cu 35.000 de locuitori.

În 1916, la mai bine de patru decenii de când antreprenorul feroviar Charles Crocker pregătea planuri și estimări ale costurilor privind construirea unui pod suspendat peste strâmtoarea Golden Gate, pe care puteau trece și trenuri de marfă sau călători, James H. Wilkins, inginer constructor și editor la San Francisco Call Bulletin, a atras atenția inginerului orașului San Francisco, Michael M. O’Shaughnessy.

În august 1919, consemnează același site, oficialii orașului i-au cerut în mod oficial lui O’Shaughnessy să cerceteze posibilitatea construirii unui pod care să traverseze această strâmtoare. O’Shaughnessy a început să consulte mai mulți ingineri din toată țara, cu privire la fezabilitatea și costul ce presupunea acest proces. Cei mai mulți s-au arătat sceptici invocând costurile foarte mari implicate și că un asemenea pod nu se putea construi.

Doar un singur inginer, în persoana lui Joseph Baermann Strauss a spus că ridicarea podului nu este doar fezabilă, dar și că ar putea fi construit pentru costuri cuprinse între 25 și 30 milioane dolari. În acel moment, puțini oameni au crezut că acest fapt este posibil. Dar, în ciuda a mai multor neajunsuri, precum neîncrederea, opoziția și Marea Recesiune, Joseph Strauss a reușit să găsească suficient sprijin și suport financiar pentru a duce la bun sfârșit proiectul.

Schițele preliminare au fost prezentate de Strauss la 28 iunie 1921, lui O’Shaughnessy și lui Edward Rainey, secretarul primarului orașului San Francisco, James Rolph. Costul estimat pentru desenul original, un pod cu o grindă în consolă simetrică în suspensie, era estimat la 17 milioane de dolari. Proiectul final a fost făcut public în decembrie 1922.

Construcția podului suspendat ce leagă orașul San Francisco de orașul Sausalito, ținutul Marin, și situat peste strâmtoarea Golden Gate lată de 1.600 de metri, ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) și Golful San Francisco (la est) a durat puțin peste patru ani. Construcția propriu-zisă a început la 4 ianuarie 1933 și la 27 mai 1937 podul a fost inaugurat, fiind traversat de 18.000 de persoane în acea zi, potrivit www.aviewoncities.com. A doua zi, podul a fost deschis oficial și traficului rutier.

La inaugurarea sa, San Francisco Chronicle l-a numit ”o harpă din oțel de 35 milioane de dolari”.

Lungimea totală a podului este de 2.737 de metri și la construcția sa au participat mii de muncitori. Distanța dintre cele două turnuri este de 1.280 de metri, făcând din podul Golden Gate cel mai lung pod suspendat din lume, un record care avea să reziste până în 1964, când a fost deschis podul Verrazano-Narrows din New York, de asemenea, depășit de un altul.

Cele două turnuri, în construcția cărora s-au folosit peste 600.000 de nituri (la fiecare), au aproape 250 de metri înălțime, din care 20 de metri sunt sub nivelul mării.

Calea de rulare, care conține 6 benzi pe o lățime de 27 de metri, se află la înălțimea de 67 de metri deasupra apei. Este susținută de cabluri imense, ancorate în blocuri de beton cu putere de tracțiune de 25 de milioane de kilograme. Cele două cabluri au o lungime totală de 2.332 de metri și un diametru de 90 de centimetri. Ele sunt alcătuite din 27.572 de fire de oțel cu o lungime totală egală cu de trei ori circumferința Pământului, se arată pe același site.

De la început podul a fost vopsit în portocaliu aprins (International Orange), o culoare aleasă de arhitectul Irving Morrow. Motivația a fost aceea că portocaliul este o culoare naturală și caldă care completează culorile naturale ale uscatului, opusă culorilor reci ale golfului și cerului. De asemenea, oferă și o vizibilitate sporită pentru trecerea navelor.

Astăzi, anual, peste 39 de milioane de mașini traversează podul, potrivit http://goldengatebridge.org/. La 27 octombrie 1989, a fost înregistrat un record absolut, podul fiind traversat de 162.414 de autovehicule. În ianuarie 2014, 2.025.883.491 vehicule traversaseră Podul Golden Gate de la deschiderea sa din 28 mai 1937. Pe pod există trotuare rezervate bicicliștilor (est și vest), dar și pietonilor (est), însă traversarea acestuia reprezintă o adevărată provocare.

Podul Golden Gate din San Francisco a fost închis în totalitate din cauza condițiilor meteorologice de trei ori: la 1 decembrie 1951, când vântul a avut o viteză de 111 km/h și a fost închis pentru trei ore; la 23 decembrie 1982, vântul a bătut, de asemenea, cu putere, înregistrând o viteză de 112 km/h și la 3 decembrie 1983, când a fost închis pentru 3 ore și 27 de minute, vântul suflând cu 120 km/h. Podul a mai fost închis pentru scurte perioade timp, în 1960, cu prilejul vizitei președintelui francez Charles de Gaulle, între 1973-1976, când au avut loc o serie de lucrări de întreținere, și la 24 mai 1987, când s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea podului.

În 1994, The Golden Gate Bridge a fost numit una dintre minunile ingineriei civile din SUA de către Societatea americană a Inginerilor Civili, alături de Barajul Hoover, Sistemul de autostrăzi Interstate, Centrul Spațial Kennedy, Canalul Panama și Conducta Trans-Alaska.

AGERPRES

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *