DOCUMENTAR: 100 de ani de la naşterea scriitorului Isaac Asimov

Profesor de biochimie, Isaac Asimov este unul dintre cei mai prolifici scriitori ai secolului al XX-lea şi unul dintre “cei trei mari” ai literaturii SF alături de Robert A. Heinlein şi Arthur C. Clarke.

Isaac Asimov s-a născut 2 ianuarie 1920, în Petrovici, Rusia. Familia sa a emigrat în SUA, pe când el avea trei ani, stabilindu-se în estul New York-ului, în Brooklyn, notează www.biography.com.

A învăţat singur să citească la vârsta de cinci ani, a absolvit liceul la 15 ani şi a urmat cursurile Universităţii Columbia, specializarea chimie. În 1939 şi-a obţinut licenţa, apoi, un master, şi mai târziu, doctoratul în chimie.

În 1949, Asimov a început un stagiu la Şcoala de Medicină a Universităţii din Boston, unde a fost angajat ca profesor asociat de biochimie în 1955. A fost profesor la universitate până la sfârşitul anilor ’70, când a renunţat să mai predea, acceptând să susţină doar prelegeri ocazionale.

Prima sa nuvelă “Marooned Off Vesta” a fost publicată în revista “Amazing Stories” în 1938. După mai mulţi ani, în 1950, a publicat romanul SF “Pebble in the Sky”, primul dintr-un lung şir de titluri care i-au marcat cariera de scriitor prolific, opera sa cuprinzând aproape 500 de volume.

Printre cele mai reprezentative lucrări se află: ”Nightfall” (proză din 1941, considerată una dintre cele mai bune ale genului SF), ”I, Robot” (1950; ulterior, lui Asimov i s-ar fi atribuit termenul de “robotică”), ”The Stars, Like Dust” (1951), ”Foundation” (1951), “Foundation and Empire” (1952), ”The Currents of Space” (1952), “Second Foundation” (1953), “The Caves of Steel” (1954), “The End of Eternity” (1955), “The Naked Sun” (1957), “Nine Tomorrows” (1959),
“Asimov’s Mysteries” (1968), ”The Gods Themselves” (1972), ”Buy Jupiter and Other Stories” (1975), “Extraterrestrial Civilizations” (1979), ”The Winds of Change and Other Stories” (1983), “The Robots of Dawn” (1983), “Robots and Empire” (1985), “Foundation and Earth” (1986), “Fantastic Voyage II: Destination Brain” (1987), “Prelude to Foundation” (1988), ”Nemesis” (1989), ”Forward the Foundation” (1993), potrivit www.goodreads.com.

Cartea “I, Robot” a fost ecranizată în 2004, regizor fiind Alex Proyas şi actor principal – Will Smith, potrivit www.cinemagia.ro. Filmul a fost nominalizat în 2005, la un Premiu Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale.

Asimov a scris, de asemenea, numeroase lucrări ce au ca subiect astronomia, biologia, matematica, religia, biografia literară. Exemple în acest sens sunt “The Human Body” (1963), “Asimov’s Guide to the Bible” (1969), “Murder at the ABA” (1976) şi autobiografia sa “In Memory Yet Green” (1979).

Alte lucrări: “Fantastic Voyage” (1966), “Asimov’s Guide to Shakespeare” (1970, vol. 1-2), “The Early Asimov: Book One” (1972), ”The Bicentennial Man” (1976), ”A Choise of Catastrophes” (1981), ”In the Beginning” (1981), ”Foundation Edge” (1982), “Robots and Empire” (1985), “Isaac Asimov’s Guide to Earth and Space” (1988), “Asimov’s Chronology of the World” (1989), “Gold: The Final Science Fiction Collection” (1995), “It’s Been a Good Life” (2002).

În plus, Asimov a revizuit cărţi ştiinţifice pentru revista literară destinată copiilor “The Horn Book” între anii 1958-1960 şi a scris articole reunite sub titlul “Views on Science Books” din 1961 până în 1967, notează https://www.hbook.com/.

În 1985, Isaac Asimov a devenit preşedintele Asociaţiei Umaniste Americane, ocupând această poziţie până la moartea sa în 1992.

Pentru vasta sa operă, a fost recompensat, de-a lungul vieţii, dar şi postum, cu numeroase şi importante premii: Premiul Skylark pentru contribuţia adusă domeniului SF în spiritul E.E. “Doc” Smith, prezentat de NESFA (1967), Premiul SFWA Marele Maestru, decernat de către Organizaţia Scriitorii de SF şi Ficţiune (1987), Premiul Forry pentru întreaga sa activitate, Societatea SF Los Angeles (1990), First Fandom Hall of Fame Award (2008, Convenţia Mondială de SF); nominalizat de 13 ori a câştigat de şase ori Premiul Hugo – 1966, seria ”Foundation”; 1973 – “The Gods Themselves”; 1977 – ”The Bicentennial Man”; 1983 – ”Foundation’s Edge”; 1992 – ”Gold”; 1995 – “I. Asimov: A Memoir”, notează www.sfadb.com.

La Premiile Nebula a fost nominalizat de şase ori şi a câştigat de două ori – 1973 pentru ”The Gods Themselves” şi 1977 pentru ”The Bicentennial Man”. Scriitorul a fost inclus postum în Science Fiction Hall of Fame, în 1997.

Isaac Asimov a murit la 6 aprilie 1992, la New York. Asteroidul 5020 Asimov, revista “Asimov’s Science Fiction”, o şcoală elementară din Brooklyn, New York şi două premii diferite “Isaac Asimov” au fost numite în onoarea sa, potrivit www.goodreads.com.

AGERPRES