un BÂLCI, același REVELION, apoi REUNIUNEA de DUPĂ, O ZI DE NAȘTERE și SPECTACOLE
21 December 2016
TIMPUL PREZENT – 27 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989
21 December 2016

Destinațiile lui Moș Crăciun – Suceviţa

Suceviţa, este aşezată în inima Bucovinei, într-o zonă geografică mirifică, la confluenţa Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor, străjuită de frumoasele piscuri ale Furcoiului, Poiana Tărşcior, Poiana Ovăzului, Palma;

Distanțele relativ mici, pentru epoca modernă, 20 km până la Rădăuți, 57 km până la Câmpulung și 60 km până la Suceava, fac posibilă o legătură facilă pentru toți cei care vin și doresc să viziteze Sucevița   Satul Suceviţa este o aşezare românească  seculară şi este cunoscut în ţară şi nu numai  datorita  existenţei aici a Mănăstirii Suceviţa – ctitorie a Movileştilor.

Pictura mănăstirii se deschide ca o uriaşă Biblie ilustrată ce se cere a fi citită filă cu filă. Dominanta cromatică picturii este supranumită “verde de Suceviţa”.

La Suceviţa se mai aud şi astăzi clopotele de pe vremea lui Ierimia Movilă, pe care le-a donat mănăstirii în 1605 şi care se găsesc în turnul cel mai masiv, amplasat în partea de nord-vest. După venirea pe tronul Moldovei (1595), acelaşi Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvoraşe, la intrare, zidurile şi turnurile de incintă, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd şi astăzi pe latura de nord, precum şi chilii. Tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă se pictează biserica în interior şi exterior.

Costumele populare, alcătuite din camaşă cu poale cusută cu flori, iţari, brâu sau chimir cu mărgele, bundiţă cu prim de miel sau dihor, pălărie sau căciulă la bărbaţi şi cămaşă cu sau fără altiţă din pânză de bumbac sau in, cusute cu flori viu colorate sau cu bumbac de culoare neagră, catrinţă, frânghie, pieptarul din piele de miel cu prim, broboade de lână sau batic de culoare albă sau roşie la femei. Pe timp de iarnă sunt purtate cojoacele albe cu tivitură din blăniţă de miel la mâneci şi la poale sau sumane.

Realitatea etnografică şi folclorică din comuna Suceviţa, încadrată în cea a zonei etnografice Rădăuţi reprezintă un alt punct de atracţie pentru turiştii din ţară şi din străinătate.

Sărbătorile satului se perindă odată cu anotimpurile, ritmicitatea lor fixând din pruncie şi până la bătrâneţe norme de viaţă care iau caracterul de permanenţă şi stabilitate colectivităţii rurale.

Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate, mai mult decât în alte părţi, fără mari abateri de la tradiţie. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furcă de tors sau să întroducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, şerpii din preajma gospodăriei. În dimineaţa aceleiaşi zile se obişnuia, până de curând, ca femeia să iasă afară, cu mâinile pline de aluat, să meargă în livadă şi să atingă fiecare pom zicând: “cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul”.

Datinile de Crăciun sunt pregătite cu mult înainte, odată cu Postul Crăciunului (15 noiembrie), când încep să se constituie cetele de colindători şi se învaţă colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători

Un obicei care se mai păstrează este acela al sărbătorilor de iarnă când copiii vin cu colinda de Crăciun, cu uratul, semănatul şi sorcova de Anul Nou. Tot acum tinerii flăcăi formează trupa de Irozi la Crăciun şi Banda lui Jian de Anul Nou şi umblă în sat la fetele de măritat unde cântă şi joacă până dimineaţa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *