Creierul este diferit de un supercalculator! – Peter Naur (1928-2016)
7 April 2019
De la BigBrother la mulți frați mai mici (p2)
2 June 2019

De la Big Brother la frați mai mici (p1)

Care sunt posibilitățile dispozitivelor așa-zise inteligente de a interfera cu datele și activitățile (deci, deciziile) utilizatorului? Tema GDPR (General Data Protection Regulation) – cadru legal specific Uniunii Europene – a rezultat în măsuri din care utilizatorul obișnuit se alege doar cu ubicue mesaje invitând la acceptarea expunerii și folosirii „vieții sale conectate”. „Sunt de acord cu folosirea datelor mele pentru…” a devenit condiția accesului la website-uri, utilizării aplicațiilor și dispozitivelor cu acces la internet, chiar completării unor documente esențiale pentru siguranța materială sau planificarea vieții individului.

Este locul pentru două observații. De fapt, formularea disimulează o capcană de limbaj. Nu numai datele despre cineva pot fi folosite, ci – mai insidios – semnificația acestora. O colecție de informații agregate descrie, din ce în ce mai precis, omul respectiv, iar apoi – colectivitatea căreia îi aparține.

Apoi – chiar și cererile acordului pot fi subtile invitații la neglijență prin saturare: este foarte greu pentru cineva să parcurgă, fie și numai de câteva ori pe zi, nivelurile pop-up box-urilor și meniurilor care îi descriu opțiunile și îi cer bifele; adesea, când butonul inițial „accept” este mare și colorat, tentația de a-l apăsa, pur și simplu, fără alte asigurări, este asigurată. O posibilă… capcană de prezentare ?

Încă de la începuturile internetului a fost percepută vulnerabilitatea majoră pe care o induce, în schimbul formidabilei oferte de comunicare și exprimare, selectivă și urbi et orbi: posibilitatea ca deținătorul rețelei (servere, linii de comunicație) să „citească” tot, ca Big Brother al internetului, după ce ipoteticul super-observator ar fi monitorizat deja serviciile telefonice și poștale.

Exemple supranaționale au fost dezvăluite publicului în adevărate scandaluri economice, politice și mediatice.

Iată, de pildă, în 2015, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei publica un raport în care se arăta „adânc îngrijorată” de „sistemele cu pătrundere adâncă, tehnologic avansate” ale Statelor Unite și Marii Britanii. Aceste sisteme ar monitoriza datele „pe scară masivă”, cuprinzând „numeroase persoane asupra cărora nu planează vreo suspiciune de abatere”. (Tulburarea era produsă de dezvăluirile celebrului, deja din 2013, Edgar Snowden, care s-a adresat  parlamentarilor europeni în 2015 printr-o legătură video stabilită cu Moscova, unde obținuse refugiu.

Pe scurt – fusese expus cel mai larg sistem de supraveghere globală, implicând numeroase state care au cooperat în acest scop. Justificarea prin pericolele ascensiunii terorismului global nu a explicat, de exemplu, extensia supravegherii la pături masive ale populației. De exemplu, în anul 2013, NSA și partenerii înregistrau zilnic peste 5 miliarde (!) de informații, reprezentând doar locații de telefoane mobile și, peste acestea, sute de milioane de mesaje.

Sau: agenția britanică de informații GCHQ era menționată în documentele dezvăluite de Snowden ca folosind:  Tempora, un sistem de stocare în masă a întregului trafic internet; Karma Police – un profil al navigării pe net pentru orice utilizator vizibil și Black Hole, o bază de date conținând peste 1000 de miliarde de evenimente, incluzând istorice ale navigării pe net, înregistrări ale mesajelor e-mail și instant messenger, interogări pe motoarele de căutare și activități social media.

Este, de asemenea, de notorietate inflamarea germano-americană pe subiectul spionajului primilor de către NSA, incluzând evocarea publică a interceptării comunicațiilor telefonului cancelarului german. Era, atunci, folosită în media expresia Groundhog DayZiua cârtiței asociată întâlnirii executivilor celor două state.

A fost, de altfel, inevitabilă concluzia că, la nivel de state sau agenții, chiar sub drapelul intereselor fundamentale comune, există supraveghere unilaterală sau reciprocă. Asemenea multinațională de intelligence ar putea fi, deci, asimilată lui BigBrother.

Dar, nu numai lumea vestică este angajată în supravegherea informatică masivă a cetățenilor și instituțiilor. Este puțin probabil să apară public echivalenți estici ai lui Snowden. Totuși, există indicii ale unor activități omoloage, cu interesante determinări culturale și economice.

De exemplu, este citată supravegherea populației uigure musulmane din provincia chineză nord-vestică Xinjiang, folosind (și) datele extrase din telefonia mobilă. Scara evocată este relativ mică: circa 2,5 milioane persoane.

Cu totul remarcabil și ambițios pare, însă, așa-numitul program „Ochi ageri” – supravegherea integrată la scara întregii societăți chineze, destinată detectării delictelor, accesului controlat și  siguranței comerțului. Camere video, senzori, softuri de recunoaștere facială, analiză video și elemente de inteligență artificială ar fi giga-soluția destinată observării unei populații de peste 1 miliard!

Cu toate acestea, este menționată în comentarii imposibilitatea tehnică a realizării unui sistem de urmărire pe baza detecției faciale a unui miliard de oameni. Chiar și milioane ar fi un obiectiv cvasi-imposibil de atins.

Interesant, deci, că opțiunea vestică a supravegherii, bazată pe analiza datelor de poziție și comunicare, chiar abundente, permite stocarea și, mai ales, interpretarea suficient de rapidă față de folosirea, la scara societății, a detecției faciale – procedeu incomparabil mai sofisticat și mai laborios. (În timp ce, într-un aeroport, de exemplu, câteva camere instalate în locurile de acces pot capta relativ ușor imaginile necesare detecției faciale pentru compararea, în timp util, cu datele câtorva mii de vizați, cu totul altfel stau lucrurile pentru acoperirea unui oraș, a unei regiuni sau a unei țări.)

Cu diferențele, chiar culturale, de abordare a supravegherii în masă, ar părea că proprietatea asupra rețelelor de comunicații și accesul în acestea, proprii și critice oricărui stat, ar fi suficiente pentru suveranitatea asupra respectivelor instalații tehnice.

Numai că lanțuri întregi de echipamente de transmisie și practic fiecare telefon mobil al lumii, cameră de supraveghere sau calculator sunt produse în Orientul Îndepărtat! Mobilul conține – ca banal exemplu – programe care nu pot fi șterse! Localizarea imprecisă și „proprietară” cu ajutorul celulei în care se află posesorul telefonului a fost, spre deliciul public, rezolvată prin dotarea în serie, neopțională, a telefonului isteț cu sistem GPS și aplicații atractive. O situație win-win pentru client și pentru BigBrother. Telefonul este isteț, nu loial !

Interesant, cum fenomenul dislocării din țările vestice în China a producției de bunuri, mai ales de înaltă tehnologie, a generat și vulnerabilități care contrabalansează profiturile bănești – percepute ca misiune prioritară în cultura occidentală.

Cu asemenea atu, al omniprezenței mondiale a dispozitivelor smart și a echipamentelor de rețea ale fabricanților unei singure superputeri, problema controlului funcționării acestora face dificilă imaginarea ipoteticului BigBrother – Fratele cel Mare. Aproape sigur, cupola nu (mai) are un singur dom… Celebra sintagmă „ochiul și timpanul” și-a găsit, se pare, corespondențe hardware (și nu numai) inimaginabile cu decenii în urmă.

O mențiune specială se cuvine pentru așa-numita inteligență artificială (A.I., în abreviere engleză) care, sub diverse proiecte, antrenează investiții enorme. Sunt menționate, de exemplu, patru startup-uri chinezești (SenseTime, Cloudwalk, Megvii, and Yitu) cu o capitalizare cumulată estimată la peste 10 miliarde $(!), toate orientate pe A.I. și toate unicorni, adică evaluate la peste 1 miliard $. Doar ca paranteză – termenul din lumea afacerilor provine de prin anii 2000, din analogia cu miticii, rarisimii cai cu corn în frunte. 

Doar un exemplu tip A.I. și din partea occidentală: când apare acest articol, sunt deja anunțați laureații pe anul 2018 ai „Nobelului în informatică” – cum este numit Premiul Turing.  Geoffrey Hinton (vicepreședinte și Engineering Fellow la Google), Yann LeCun (vicepreședinte și A.I. Chief Scientist la Facebook) și  Yoshua Bengio (director științific al Institutului de I.A. din Quebec), cu toții profesori universitari, sunt considerați părinți fondatori ai conceptului Deep Learning sau capacitatea mașinii de a învăța – caracteristici-cheie ale inteligenței artificiale. Funcțiile celor trei spun totul despre importanța și investițiile acordate și de ipoteticii BigBrothers vestici conceptului A.I.

În fine – este remarcabilă simbioza unor puternice agenții ale statelor cu producători de bunuri și servicii destinate comunicării, din mediul privat. Genericul BigBrother ar avea, astfel, o anatomie hibridă, față de care se poate reflecta, de exemplu, la descrierea capului – sau capetelor – dacă tot sunt evocate ființe mitologice sau de basm…

Criticii sistemului observării totale aduc în discuție expunerea vieții private și personalității individului, multiplicată la scara populațiilor care aleg să se conecteze electronic și isteț (smart).  Este chestionat dacă scopul declarat al protejării, siguranței individuale și a societății nu ar fi evoluat, deja, în control, punându-se,  astfel, în pericol bazele democrației, unde aceasta există. Dreptul la portabilitatea datelor personale și – aproape poeticul – drept de a fi uitat sunt susținute, între altele, în Uniunea Europeană.

Episodul următor al acestui exercițiu de imaginație va fi centrat pe unele încântătoare dispozitivele „inteligente” și posibilitațile prezumate ale acestora, de exprimare a eu-lui în peisaj.

redactor: Florin Vasiliu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *