“Cum să fii singur şi fericit” în stilul Lipstick Jungle - de Michaela Platon

Chiar luând în calcul numai titlul şi faptul că este o comedie, şi tot ar
trebui să o vadă toată lumea, căci - nu-i aşa – nu ţi se serveşte oricând o “motivaţională” la care să mai şi râzi.
Filmul lui Chrisian Ditter este o altă creaţie a lui în registrul comic, după
cele două, Limba turca pt începători şi Franceză pt începători
din 2006, şi Love, Rosie cu Lilly Collins din 2014, toate fără rezerve
nostime, stenice şi benigne.

How to be single nu este numai căutarea echilibrului în cuplu sau în
afara lui, a propriei identităţi emoţionale, a împlinirii şi comunicării şi a
efortului de a se însera unei alte realităţi pe care nu ai mai experimentat-o.
De fapt este şi despre maturizare şi ieşirea din nişte tipare şi roluri, despre
a descoperi fericirea la-ndemână, cea care nu are nevoie de nimeni şi nimic
pentru a deveni manifestă. Aşa că – deşi aparenţele sunt de peliculă lejeră, frivola chiar – esenţa a ceea ce ne comunica ea
este serioasă, acută pe alocuri, dacă luăm în calcul tipologia personajelor.
Fetele sunt : Alice ( Dakota Johnson ), nehotărâtă şi ingenuuă, explorându-şi status-ul de
“singură”, sora ei, Meg (Leslie Mann), doctoriţa independentă şi profund ancorată în
realitate, care se fereşte de asumare, Lucy
(Alison Brie)- tributară statisticilor şi formulelor întâlnirii dintre componenţii unui cuplu şi în
final Robin (Rebel Wilson), zărghită rău şi pusă pe distracţii
fără frontiere, care pare să se descurce în viaţă ca peştele în apă. Mai sunt şi
doi băieți- unul patron de bar, adept
al relaţiilor deschise şi fără obligaţii, şi un altul fostul, prieten al lui Alice, acum
parte a unui alt întreg.

Pigmentat cu glume şi poante nostine, cu situaţii hazoase şi rezolvări
comice, How to be single – pare doar
un ghid al celui care trebuie, vrea sau n-are încotro să fie singur. În realitate
hazardul are rolul principal în dinamica despărţirilor şi întâlnirilor,
adevărurile ce păreau imuabile se dărâmă şi la final fiecare personaj se
regăseşte într-un colţ opus cu ceea ce era şi gândea la început! Propovăduitorii celibatului descoperă bucuria
cuplului, şi reciproca este la fel de valabilă, cei cu statisticile se
abandonează întâmplării, şi peste toate cele fiinţează iubirea, cea după care aleargă toată lumea și fără de care nu e posibil să înveţi să trăieşti. Filmul
este unul eminamente optimist, lasă toate uşile şi ferestrele deschise şi dacă treci dincolo de subiectul
aparent simpluț, dai de coscogeamite
filosofia cu toate întrebările ei fundamentale. Ceea ce e “de bine”, căci în pofida faptului că nu
da răspunsuri (asta ar fi şi culmea!!), această comedie te problematizează şi îţi dă teme de
refletie, ieşind de sub incidenţa lipsei de substanţă care pedalează eminamente
pe ceea ce şochează, atrage sau rezonează “din prima”.

Calchiand o formulă de (imens) succes pe care am iubit-o la început în
Totul despre sex sau Lipstick Jungle, povestea adunată din istoriile subiective
ale personajelor extrage concluzia finală. Iar dacă vă aşteptaţi să v-o livrez
on the spot, vă înşelaţi! Ia vedeţi voi filmul şi discutăm după aceea!

Cât despre domnişoara Dakota
Johnson, care a experimentat vreo 50 x 3 Shades of Gray – (toate
sado-maso!), acum încearcă să se
“descurce” prin meandrele tinereţii –cu sau fără pereche – şi să îşi găsească
calea, dacă se poate , una fericită. Iar concluzia este că se poate!

Aşa că vă sfătuiesc să cautați pe Netflix și vă îngăduiţi să rezonaţi cu o
comedie romantică - în care, am uitat, mai
avem un personaj neobosit şi aţâţător pe care îl strigăm cu frenezie: New York, New
York!

Prin urmare: orice vârstă aţi avea (> 16 ani!) distraţi-vă,
râdeţi copios, fiţi fericiţi, pentru ca după – cu o altă experiență în
portofoliu- să vă mai gândiţi puţin la ce e viaţa asta şi cum merită să o trăiţi!