Hashima – insula fantomă din Japonia
14 November 2019
AUDIO Costume populare din Șieuț, jud. Bistrița Năsăud
18 November 2019

CUBA VĂ POVESTEŞTE – Havana cea autentică şi minunată

Havana, cândva Villa de San Cristóbal de La Habana, împlineşte astăzi vârsta de 500 de ani. Vorbim despre un oraş care a fost sursă de inspiraţie pentru muzicieni, poeţi şi trubaduri, o urbe care seduce prin stilul său eclectic şi agitat şi prin extraordinarul său patrimoniu cultural şi uman. Oraşul Havana a fost întemeiat de trei ori înainte de a rămâne definitiv aşezat lângă golf, găsindu-şi o poziţie strategică datorită căreia s-a transformat imediat într-un important punct de legătură pe noua rută comercială dintre America şi Europa secolului al XVI-lea.

* * *

Profund cunoscător al capitalei cubaneze, prestigiosul eseist, istoric şi profesor universitar Pedro Julio Alfonso ne aduce mai aproape de acest vechi oraş, plin de farmec şi contraste, printr-un interviu realizat de colega noastră de la Radio Havana Cuba, Miladys Borges.

Pedro Julio Alfonso: Sărbătorim aniversarea a 500 de ani pe care îi împlineşte cea de a treia Havană, pentru că, după cum ştim, prima Havana a fost aşezată undeva pe coastă de sud-vest a Cubei. Locul nu a fost încă stabilit cu exactitate dat fiind faptul că nu au rămas vestigii arheologice ale acestei prime aşezări care s-a numit San Cristobal şi pe care, mai târziu,  locuitorii din a doua şi a treia Havana o numeau El Pueblo Viejo del Sur  (Târgul Vechi din Sud). Aceasta trebuie să se fi aflat într-un loc situat între actualul Golf Cortés, în provincia Pinar del Río, şi golful Broa din provincia Matanzas. Suprafaţa cuprinsă este însă prea întinsă ca să găsim locul exact unde a fost întemeiată Havana ce a dintâi.

A doua întemeiere a fost pe malurile râului pe care aborigenii îl numeau Casiguagua. Râul a căpătat ulterior numele episcopului Almendáriz şi, în forma deformată „Almendares”, s-a păstrat până în ziua de astăzi, acesta fiind numele sub care este cunoscut în prezent râul. Cu privire la cea de-a treia întemeiere, în portul Carenas, nu există niciun fel de dubii. Portul respectiv era deja bine cunoscut de când navigatorul şi exploratorul spaniol Sebastian de Ocampo dăduse ocol insulei, pe mare. În golful de aici, care este magnific, apărat de dealuri de jur împrejur, spune tradiţia că a fost întemeiată cea de a treia Havana, în  ziua de 16 noiembrie 1519.

Havana va cunoaşte o creştere spectaculoasă în secolul al XVI-lea, mai ales, în a doua jumătate a acestuia, datorită faptului că aici se întâlneau pe atunci flotele din Mexic şi Peru, flota Galionului din Acapulco, ce venea aducând comori din Mexic, a Galionului din Manila, care venea cu bogăţii din Asia şi America de Sud. Din acel moment, aşezarea a început să se transforme în marea metropolă a Antilelor, luând repede locul celorlalte oraşe importante („villas”) care fuseseră întemeiate mai devreme, ca de exemplu Baracoa, Bayamo sau ultima fondată, Santiago de Cuba, care a fost prima capitală a insulei, dar al cărei loc a fost luat, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, de Havana, ce a devenit capitală. Toate acestea au făcut ca în scurt timp Havanei să i se confere titlul de „oraş”, chiar din secolul al XVI-lea, şi să cunoască o asemenea dezvoltare, încât în secolul al XIX-lea să se vorbească de două oraşe. Unul ce se afla în interiorul zidurilor, şi aici trebuie să precizăm că Havana a fost fortificată, atât spre mare cât şi pe uscat, ca măsură de apărare împotriva atacurilor corsarilor şi piraților, zidurile care o înconjurau fiind parte a unui sistem defensiv care cuprindea mai multe fortăreţe: mai întâi, Castillo de la Fuerza Real, apoi, Castillo de la Punta şi El Morro. Iar după ce Havana a fost cucerită de către englezi, (în anul 1763, ocupaţie care a durat 11 luni – Nota trad.), alte trei mari fortăreţe şi-au făcut apariţia: castelele San Carlos de la Cabaña, Atarés y El Príncipe.

Existau deci două oraşe, cel din interiorul zidurilor şi cel extra muros (din afara zidurilor), ceea ce face ca la mijlocul secolului al XIX-lea să fie necesară demolarea zidului. Atunci a început un proces de expansiune vertiginoasă a oraşului, căruia putem să îi vedem pas cu pas marginile  datorită unor străzi pe care astăzi le identificăm cu uşurinţă. Mai întâi Havana s-a întins până la strada Galiano, apoi până la strada Belascoáin, strada Infanta, de unde începea Monte Vedado, dincolo de care nu se mai putea construi. Dar Vedado a fost parcelat în ultima treime a secolului al XIX-lea şi a început apoi marele ciclu de extindere a oraşului spre vest. Ultima barieră naturală, care era râul Almendares, a fost depăşită în secolul al XX-lea, odată cu construirea cartierului Miramar, al cărui centenar l-am sărbătorit în urmă cu câțiva ani, trecându-se dincolo de acesta. Apoi, în anii ’50, s-a trecut la marea dezvoltare urbanistică spre est. Totul fiind motivat, bineînțeles, de construirea tunelului sub golf. Şi ce ne rămâne în mijloc ? Ne rămân pitoreştile aşezări din Cerro, o timpurie zona rezidenţială aristocratică, apoi Jesús del Monte (poate de rang mai mic din punct de vedere al locuitorilor care trăiau acolo) şi Marianao (tot o zonă rezidenţială din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Oraşul Havana va ajunge însă la adevărata sa splendoare în secolul al XIX-lea cuprinzând şi Regla şi Guanabacoa (aceasta din urmă aşteptând să aibă o rezervaţie indigenă încă din secolul al XVIII-lea). Astfel a prins formă toată alcătuirea urbană a oraşului pe care îl vedem în ziua de astăzi, o aşezare cu o suprafaţă întinsă, al cărui centru (şi aici vorbesc despre centrul său de suflet, istoric), se găseşte în Habana Vieja (Havana Veche), adică în locul unde a început totul.

* * *

Havana cea autentică şi minunată. Oraşul a avut aşadar între anii 1514 şi 1519 cel puţin două aşezări diferite, anterioare locului unde se află acum şi a fost a şasea „villa”întemeiată în Cuba de către conchistadorul Diego Velázquez. Dar despre cum se prezintă capitala Cubei la cei 500 de ani ai săi, vom afla mai multe amănunte de la prestigiosul eseist, istoric şi profesor universitar Pedro Julio Alfonso.

Pedro Julio Alfonso: În data de 16 noiembrie, vom sărbători din nou aniversarea oraşului Havana, de această dată cu ocazia împlinirii a 500 de ani, refăcând proverbialul înconjur al arborelui de capoc (Ceiba), punând mâna stângă pe trunchiul acestuia pentru a ne dori ce este mai bine pentru toţi.

Havana a fost în ultimii 60 de ani un oraş care s-a oprit în timp, dar în care s-au făcut multe lucrări din punct de vedere arhitectural. Acestea au contribuit şi la protejarea celei mai mari părţi a patrimoniului oraşului, deşi nu este mai puţin adevărat că o parte a acestui patrimoniu este foarte deteriorată şi sunt chiar şi părţi care s-au pierdut. Havana viitorului însă va trebui să fie o Havana în care să se investească mai mult în ceea ce priveşte infrastructura, să fie îmbunătăţite comunicaţiile, ca şi cele mai diverse rețele, cele de aprovizionare cu apă, de energie electrică, internet, care este tehnologia viitorului şi bineînţeles trebuie să fie un oraş care să îmbunătăţească mult mai mult calitatea vieţii locuitorilor săi. Iar locuitorii din Havana trebuie, la rândul lor, să o iubească şi trebuie să aibă grijă de ea.

Realizat de Miladys Borges – RADIO HAVANA CUBA

(traducere – Diana-Maria Şincai)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *