Catedrala lor e și povestea noastră
24 Aprilie 2019, 18:38
Noi, oamenii secolului XXI, cunoaştem tandreţea pentru că în istoria noastră culturală s-a întâmplat să apară… catedralele, care au generat muzică armonică şi polifonică şi care au exprimat mai bine decât oricând altcândva în istoria omenirii IUBIREA. SUFERINŢA în egală măsură. Dar, atenţie! Covârşitor majoritar, poate 98% din muzică e IUBIRE.
Asta e partea grea cu studenţii mei din Japonia, japonezii sunt educaţi din pruncie să nu își arate trăirile în public, pentru că, vezi Doamne!, “libertatea mea se încheie unde începe libertatea celuilalt” şi dacă el nu este într-o dispoziţie prea bună, să mă vadă fericit i-ar putea întrista sinele, sinele lui nu la fel de fericit.
Ca artist, eu trebuie să manifest, să exprim, fericirea sau orice alt sentiment, sau stare afectivă, de o asemenea manieră încât cei care-mi sunteţi aproape sau departe în auditoriu să fiţi copleşiţi! Să nu puteţi rezista! Să reuşiţi, oricât de diferiţi aţi fi între dumneavoastră… chiar de v-aţi duşmăni, să ajungeţi ca minutele alea în care îmi staţi mie, artist, în preajmă, să ajungeţi să simţiţi la fel…
Asta este menirea mea! Este aproape ca a unui preot. De aceea mă curăţ înainte să urc pe scenă. De aceea îmi pun întotdeauna haine noi: nu ca să fac risipă, nu mă îmbrac cu haine scumpe, dar trebuie să fiu curat ca un preot care slujeşte.
Ce se întâmplă în acele catedrale transcende în artă, mai departe?
Noi, oamenii, avem nevoie să ne adunăm în felul ăsta. Sunt de acord că fizicienii, mai ales astrofizicienii, cu greu pot accepta că există un Dumnezeu “pitit” pe undeva. E admirabil cum au reuşit să descopere întreg universul şi secretele lui, de la distanţă, fără să îl palpeze… pentru că noi până acum, chiar dacă am avut idei, am avut nevoie să le dovedim empiric, să facem experimente, care prin repetiţie, fără greşeală, devin lege a fizicii.
Ce este extraordinar cu legile fizicii? O singură dată dacă dă greş, o lege a fizicii nu mai este lege, e aruncată la gunoi.
Ce este extraordinar cu legile artei? Oricât de aparent greşite ar fi, atâta timp cât exprimi trăirea omenească este lege a artei, este metaforă. Lucrurile astea… ni se trag din experiența catedralelor.
Camil Marinescu
