Texte şi pretexte – Invitat, scriitorul Petru Vintilă
8 December 2018
Drept de autor – E. Lovinescu – în documente inedite
9 December 2018

Azi la Radio România Cultural: O carte pe zi – Ficţiune, tradiţie şi realitate…

Realizator Valentin Protopopescu

Duminică, 09.12.2018, în emisiunea Răsfăţ matinal

Milan Kundera, Cortina. Eseu în şapte părţi,traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas, Bucureşti

După fuga lui Kundera din Cehoslovacia comunistă, petrecută în 1975, marele scriitor a ales ca loc de refugiu politic Parisul. El a cochetat destul timp cu ficţiunea ca modalitate de expresie, publicînd în Franţa opere importante, ca romanele Lentoarea, Identitatea şi Ignoranţa, sau cartea de teatru Jacques şi stăpînul său. Omagiului Denis Diderot.

Doar că ajuns la maturitate, apoi la senectute, Milan Kundera se vede treaba că a simţit nevoia ca, după ce a găsit libertatea politică, să nu mai caute evaziunea în ficţiune, cu toate că mai mereu ficţiunea sa a fost inspirată de nuda realitate. A criticat prin proză tembela şi strîmba lume comunistă, a ironizat, de asemenea prin proză şi teatru, lumea occidentală, una consumeristă şi decăzută.

Cu trecerea anilor, artistul ceh a simţit însănevoia să producă teorie, să reflecteze asupra fundamentelor artei romaneşti ‒ şi nu numai. Dacă înproză Kundera s-a vădit un imens ironist, denunţînd prăbuşirea temeiurilor morale ale lumii, în schimb, în cărţile de eseuri de senectute, a preferat să analizeze baza esteticii şi artei romanului, cu trimiteri savante şi inspirate şi la celelalte arte: teatru, film,pictură, muzică.

Volumul Cortina. Eseu în şapte părţi, tradus de Vlad Russo şi apărut la Editura Humanitas din Bucureşti, reprezintă oasemenea meditaţie kunderiană asupra artei romanului. Autorul procedează la o analiză transversală prin istoria artei romaneşti de-a lungul secolelor, trecînd sub lupă autori ca Rabelais, Cervantes, Flaubert, Stendhal, Dostoievski, Kafka, Musil, Joyce, Broch, Faulkner, Marquez, Fuentes etc. 

Pînă la urmă, se întreabă Kundera, de ce scriem roman? Nu cumva pentru că romanul  exprimă esenţa vieţii, dacă viaţa are realmente o esenţă? Şi de ce romanul reprezintă o înţelegere frumoasă a vieţii? Dar care sînt ingredientele care fac ca un roman să fie mare, iar altul nereuşit? Tot atîtea întrebări, dar şi numeroase răspunsuri, toate însă deschise, problematice, ironice sau amar-melancolice.

Foto: Milan Kundera, coperte, imagini ale marilor romancieri analizaţide Kundera, link you tube spre un interviu din 1968 al lui Milan Kundera pe tema romanului Gluma:

https://www.youtube.com/watch?v=ndz4DPtRCVU.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *