Izvoare de filosofie – Este arta infantilă o artă autentică? Explorări actuale în filosofia artei

1 June 2018

Ediția din 1 iunie 2018

Este arta infantilă o artă autentică? Explorări actuale în filosofia artei

„Mi-au trebuit patru ani să învăț să desenez ca Rafael, și o viață întreagă să învăț să desenez ca un copil”.
Vom lua această confesiune ce aparține celebrului pictor Pablo Picasso ca amorsă în dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, o dezbatere ce aduce în prim plan problematica unor incitante cercetări interdisciplinare, pedagogice, psihologice și filosofice legate de arta practicată de copii.
Numită cu diverse sintagme, precum „artă ingenuă” ori „arta infantilă”, această formă de expresie artistică, generată de creativitate copiilor, se dovedește tot mai enigmatică pe măsură ce este investigată teoretic ori luată ca model de imitație de către artiștii adulți, de ieri și de azi, aflați cu toții în căutarea de noi soluții și procedee plastice de exprimare.
Este arta infantilă o artă autentică, în condițiile în care copii desenează ori pictează, o știm cu toții, jucându-se? Putem vorbi despre artă în absența unei intenționalități dirijate? Simplu spus, care sunt acele elemente care ne îndreptățesc să vorbim, într-un mod întemeiat estetic, despre o artă a copiilor?
Vom fi însoțiți în această incursiune în lumea artei copiilor, chiar de Ziua internațională a copilului, de către d-na Adriana Brăileanu, dr. în filozofie și prof. de arte plastice la Liceului de Artă „Carmen Sylva”, din Ploiești.