Introspecții – Copiii libertății, duminică, 15 dec. 2019, ora 18.30
15 December 2019
Profitori și beneficiari ai Revoluției – O dezbatere a Revistei „22” la Teatrul Național București
19 December 2019

Idei in nocturnă- Pagini de Istorie – „Te uită cum ninge decembre”! (3). Puterea de a spune „NU”.

        marţi 17 decembrie 2019, Radio, România Cultural (21.10- 22). „Te uită cum ninge decembre”! (3). Puterea de a spune „NU”. Invitată, doamna Ana Blandiana. Realizator, Dan Manolache.

               Invitata emisiunii din această seară este deopotrivă o mare personalitate a culturii române şi una dintre, din păcate puţinele, conştiinţe ale vremurilor de astăzi.

             A avut curajul de a spune Nu regimului comunist şi apoi, după decembrie 1989, a continuat să-şi susţină convingerile pentru că „această revoluţie din mintea celor care au murit, eram oligaţi să o continuăm după 1989, spunând NU celor care încercau să împiedice înlocuirea sloganului oficial”Jos Ceauşescu”, prin cel cu adevărat revoluţionar „Jos comunismul”. Dacă eram „condamnaţi la libertate”, cum spune Voltaire, trebuie să-i dăm libertăţii un sens.”

         Despre „sensul libertăţii” vom vorbi în emisiunea din această seară, ultima dintre cele trei pe care le-am dedicat Revoluţiei din decembrie 1989. Aşadar despre regimului comunist şi ultimele lui zile, despre momentul eroic, luminos şi tragic al protestului popular, despre înfiriparea societăţii civile ca răspuns derapajele puterii instalate prin manipulare, despre speranţele, înfăptuirile şi dezamăgirile anilor care au urmat, despre perspectivele lumii de mâine.

            Ne aflăm intr-un moment aniversar. Se cuvine să ne amintim, se cuvine să povestim, se cuvine să continuăm visul celor care au murit prntru noi.

            Revoluţia din decembrie 1989 a fost, din punctul meu de vedere, un moment de graţie. Nu doar pentru că în câteva zile, poate nu întâmplător însorite, ne despărţeam de un regim ce părea etern, ci pentru ca ne simţeam cu toţii de aceeaşi parte a barcadei, ne descopeream aceleaşi gânduri, aveam aceleaşi speranţe şi eram dispuşi să ne asumăm libertatea de a fi, pentru prima data, noi înşine.

               Timpul a trecut, sentimentele s-au nuanţat, evenimentele s-au îndepărtat, visele au luat lucul unei realităţi care nu este, nici nu putea fi, pe măsura lor. Adevarul despre Revolutie asteapta inca sa fie stabilit oficial pentru ca, se pare, in afara justitiei ce a ramas oarba, noi ceilalti il vedem cu destulă claritate…….. La fel şi cu “ Epoca de Aur”.  Unii au uitat-o, alţii au vrut să o uite, foarte mulţi nu au trăit-o şi nu sunt interesaţi să se informeze, un însemnat procent o judeca emoţional plecând de la nemulţumirile prezentului, ceilalţi, aş vrea să cred, cei mai mulţi şi- au păstrat intact sistemul de valori din vremea evenimentelor din acel istoric decembrie romanesc.

         Să ne amintim:  “ Viaţă’n libertate sau moarte, strigă toţi ”, celebrul vers scris la 1848 de Andrei Mureşianu şi-a gasit, în decembrie 1989, un prim “răsunet” la Timişoara. “ Vom muri şi vom fi liberi” s-a strigat pe malurile Begăi şi curajul Timişoarei a aprins flacăra revoltei anticomuniste în întreaga ţară. Ne amintim, eram cu totii legaţi “pe unde” de capitala Banatului mai ales ascultand veştile transmise de la Munchen de  Europa Liberă ce devenise atunci adevaratul post naţional.

           Ne bucuram, aveam ochii în lacrimi, speram, ne îngrijoram….dar mai cu seamă ne măsuram, într-un exercitiu nu indeajuns repetat in ultimii 30 de ani, curajul şi laşitatea. Ne aflam singuri în faţa conştiinţei noastre şi receptam diferit apelul “ Azi in Timişoara, mâine-n toată ţara”. Din fericire ţara s-a mişcat, ştafeta banăţeana a fost preluată de locuitori ai altor oraşe şi mai ales de bucureşteni care prin jertfa lor au dat ultima lovitură regimului Ceauşescu.

          Asteptăm încă adevărul, pe care justiţia întârzie să-l rostească, despre criminalii judecaţi în dosarul Revoluţiei, fie şi pentru că, “ la aniversară“, la fiecare „aniversară”, auzim un glas care poartă întrebarea: „Doamne cât o să mai ţii ucigaşii de copii şi părintii lor cei vii?”

        Referindu-se la perioada imediat următoare Revoluţiei din 1989, doamna Ana Blandiana, invitata emisiunii noastre, spunea că ea a fost marcată de „apariţia bruscă a libertăţii care dintr-un ideal de neatins a devenit o realitate atât de şocantă, încât era adesea greu de suportat”. Se pare că şi astăzi, pentru prea mulţi, libertatea este „greu de suportat”. Cred că transformarea noastră într-o ţară cu o democraţie consolidată este direct legată de asumarea libertăţii, mai mult chiar de capacitatea noastră de a da libertăţii, sens.

Fotografiile provin de pe siturile Fundaţiei Academia Civică, Radio Romania Cultural şi Wikipedia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *