Idei în nocturnă- Pagini de Istorie - Generaţia Unirii

marţi 16 aprilie 2019, Radio, România Cultural (21.10- 22). Generaţia Unirii. Invitat, prof. univ. dr. Viorica Moisuc. Realizator, Dan Manolache.

Vom porni în realizarea portretului “Generaţiei Unirii” de la conturarea reprezentanţilor celor două grupuri asimetrice de oameni politici care judecau oportunităşile cele mai favorabile pentru România în privnţa alegerii aliaţilor.

Cel mai important grup era al antantofililor, ce cuprindea, aşa cum sintetiza Mircea Vulcănescu, „marea majoritate a opiniei publice orăşeneşti şi toată pătura gânditoare a satelor... La ceea ce li se părea o răscruce de veacuri, ei simţeau chemarea adâncă a instinctului naţional şi manifestau profetic, peste orice consideraţiuni de prudenţă, voinţa de unitate politică a poporului românesc, concretizată în strigătul <<Vrem Ardealul>>”.

Principalii reprezentanţi politici ai acestui curent erau liderii conservatori Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, naţionaliştii ardeleni Vasile Lucaciu şi Octavian Goga, precum şi marele istoric Nicolae Iorga.

De cealaltă parte se aflau „germanofilii”, reprezentaţi de Petre Carp, Alexandru Marghiloman şi Titu Maiorescu, „cadre guvernamentale conservatoare părtaşe politicii regelui Carol I”, la care se adăugau basarabeanul Constantin Stere şi alţi oameni politici potrivnici Rusiei. Ei doreau ca România să păstreze cel puţin o neutralitate binevoitoare faţă de Puterile Centrale, pornind de la raţionamentul că o victorie a acestora, probabilă în opinia lor, ar aduce dezrobirea Basarabiei, în timp ce înfrângerea era asociată cu „o expansiune intolerabilă a slavismului” (am citat din nou din Mircea Vulcănescu), cu consecinţe nefaste pentru România.

Observăm că aceste polarizări erau evidente doar în rândurile Partidului Conservator, liberalii urmând linia politică a liderului lor I.I.C.Brătianu, chiar dacă mulţi dintre ei nu-şi ascundeau simpatiile pro antantiste. Brătianu, convins că România nu era încă pregătită de război, dar şi de victoria Antantei, prefera să amâne decizia, să se pregătească, să negocieze.

Vom încerca, pe parcursul emisiunii, să analizăm comportamentul elitei politice româneşti. Vom face acum doar observaţia că diferenţele lor de atitudine nu pot fi privite din perspectiva patriotismului. Considerăm că reprezentanţii celor două curente îşi iubeau deopotrivă ţara, opiniile lor divergente având ca bază modul diferit în care priveau prezentul şi anticipau viitorul ţării.

Vom adăuga, fireşte multe alte personalităţi ale căror activitate este extrem de importantă în conturarea “generaţiei unirii”. Îi vom cita în primul rând pe patrioţi tramsilvăneni şi bănăţeni, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Ioan Pop de Băseşti, Vasile Goldiş dar şi pe boierul basarabean Vasile Stoiescu sau pe bucovineanul Iancu Flondor. Vom evoca şi personalităţi militare precum generalii Averesci şi prezan, vom stărui în chip deosebit asupra exempului de patriotism dat de Regele Ferdinand şi de Regina Maria.

Vă invităm aşadar să ascultaţi o emisiune în care vom vorbi despre o elită politică aflată la înălţimea vremurilor pe care la srăbătea Romania.

     Fotografiile publicate a fost preluate de pe Wikipedia.

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-%C3%AEn-nocturn%C4%83-pagini-de-istorie-genera%C5%A3ia-unirii/