Teme deschise: 30 de ani de la Revolutie. O analiza lucida. Invitat: Mihai Neamtu
4 March 2019
Izvoare de filosofie: Valuri, teme, controverse. Paradigma feministă în gândirea filosofică actuală
7 March 2019

Idei în nocturnă- Pagini de Istorie – Diplomaţie regală! Un secol de la vizita Reginei Maria la Paris

             marţi 5 martie 2019, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). Diplomaţie regală! Un secol de la vizita Reginei Maria la Paris. Invitat, dr. Anca-Beatrice Todireanu, preşedinta asociaţiei „România Culturală”. Realizator, Dan Manolache.

            Începută la 18 februarie 1918, Conferinţa de Pace ce se desfăşura în capitala Franţei provoca la Bucureşti un sentiment de neîncredere, alimentat de opiniile comunicate  de delegaţii romani la Conferinţa de Pace, de atitudinea puţin binevoitoare României adoptata de unii reprezentanţi ai Marilor Puteri, cu deosebire Clemenceau, de unele comentarii apărute în presă.

             Pentru  a susţine cauza românească se ia decizia ca Regina Maria, care se bucura de un mare capital de simpatie în Occident pentru consecvenţa cu care militase pentru alianţa României cu Antanta şi menţinera ei, să întreprindă o vizită în străinătate. Iată o prezentare succintă a întâlnirilor pe care Regina le-a avut la Paris, despre care vom discuta cu mai multe detalii în emisiunea din această seară.

               Pe parcursul vizitei ce a debutat la începutul lunii martie 1919, Regina a primit lideri politici prezenţi la Conferinţă şi s-a întâlnit la Londra cu suveranul Marii Britanii. Principalul scop, în viziunea Reginei Maria, era să determine schimbarea atitudinii primului ministru francez, Georges Clemenceau. „El este singurul om politic care mă interesează” nota in jurnalul sau regina Maria, la 23 februarie 1919, cu o săptămână înainte de plecare. Prima întâlnire cu omul politic francez s-a produs la 7 martie 1919 şi a fost pregătită împreună cu cei doi delegaţi ai României. Regina recunoaşte că „am ascultat cât am putut de atentă, dar Brătianu foloseşte fraze atât de lungi şi câteodată greoaie…..”

             Regina era încredinţată că preşedintele Conferinţei de Pace „are anumite motive de nemulţumire faţă de România, în care el perseverează”. Într-adevăr, unul dintre ele, foarte important, este de îndată şi direct adus în discuţie  de către Clemenceau care „m-a atacat de front – notează regina – în legătură cu încheierea păcii [separate] şi când am încercat să-i explic motivele, m-a privit drept în ochi şi mi- a zis «nu-mi mai povestiţi toate acestea, dumneavoastră eraţi pentru rezistenţă»….”

              A doua zi , primindu-l pe ministrul de externe Aristide Briand , consemnează că acesta i-a spus că „nimeni nu realiazează destul ce a însemnat pentru Antanta intrarea României în război si câte trupe a atras de pe frontul de vest.”  Regina pare a deveni din ce in ce mai convinsa de calitatile sale de diplomat si de succesul repurtat in promovarea intereselor Romaniei.  „Venirea mea aici a schimbat mult situaţia României” opina ea la 11 martie 1919, dupa discuţia avută cu preşedintele Franţei Raymond Poincare, în urma careia trage şi concluzia că „nu va fi al nostru intregul Banat.”  În aceeaşi ordine de idei, menţionam şi intrevederea pe care a avut-o cu preşedintele Woodrow Wilson care a venit „ cu sotia sa şi cu zambetul pe care il arborează în fotografii ”, de la care a obţinut promisiunea „ că-l va primi pe Brătianu deşi , fără îndoială, aş putea face mai mult decât Bratianu dacă amândoi am avea timp. ”

               Se referă la primul ministru român şi după ultima intâlnire, la 14 aprilie 1919, cu Georges Clemenceau notând că „ în mod hotărât el nu are o afecţiune specială pentru Brătianu” care „îl plictiseşte” dar, în acelaşi timp, subliniindu-şi puterea de convingere scrie că „l-am făcut să-şi dea cuvântul de onoare ca va sprijini ţara noastră” .

              Vizita în străinătate a Reginei Maria s-a încheiat la 16 aprilie 1919,               Prezenţa reginei, simpatizată atât pentru calităţile ei umane cât, mai ales, pentru consecvenţa cu care sustinuse cauza Antantei şi alianţa României cu aceasta, sporise nu doar capitalul de imagine al ţării noastre la Conferinţa de Pace ci însemnase şi o pledoarie convingătoare pentru poziţia României în faţa celor care aveau puterea de a modela înfăţişarea postbelică a Europei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *