DOCUMENTAR – Martha Bibescu, prințesa de la Palatul Mogoșoaia
28 ianuarie 2019
AUDIO Tezaurul României va rămâne în Rusia
31 ianuarie 2019

Azi la Radio România Cultural: Idei în nocturnă- Pagini de Istorie

marţi 29 ianuarie 2019, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). “Intelectualii lui Ceaușescu și Academia de Științe Sociale și Politice (1970-1989)”. Invitat, prof. dr. Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române. Realizator, Dan Manolache.

                 Recent apăruta lucrare,“Intelectualii lui Ceaușescu și Academia de Științe Sociale și Politice (1970-1989)”( Ed. Litera, București, 2018), este, aţa cum o caracteriza în prefaţă prof.univ. dr Florin Anghel, a”natomia dictaturii de la Bucureşti în perioada 1965- 1989”. Prefaţa însăşi poartă un titlu sugestiv, “Povestea răului”.

               Iată o succintă prezentare a “poveştii” pe care o datorăm autorului lucrări, invitat al emisiunii din această seară:

            “Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință, spre deosebire de majoritatea fenomenelor structurale, are în România un an de naștere: 1970. Este anul formării la inițiativa lui Ceaușescu a Academiei de Științe Sociale și Politice.

              În numai câțiva ani de la începutul reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s a umplut de academicieni și de profesori universitari, cu specializări incerte și competențe neverificate în afara forurilor de partid. Sistemul avea la bază colaborarea dintre intelectualii afirmați în „epoca Ceaușescu“ și „constructorii“ acesteia. Primii confereau celei de a doua categorii credibilitate științifică, uneori scriindu-le chiar textele, iar decidenții ceaușismului le facilitau, în schimb, accesul extraordinar la resurse și înaintarea în ierarhiile instituționale.

         „Pedala“ pe care însă nomenclaturiștii pursânge o acționau mai mereu pentru a-i manipula pe intelectuali era aceea a orgoliului și a nemăsuratei iubiri de stăpânire.”

         Cartea despre care vom discuta reuşeşte pună în evidenţă  scopurile “reformării” instituţiilor ştiinţifice dar şi mijloacele prin care aceste scopuri au fost atinse.

         Miza principală spune Cosmin Popa, era “transformarea în propagandă de tip nou a ştiinţelor sociale”. Momentul ales a fost sărbătorire centenarulu existenţei Academiei Române trasformată în Academia RPR şi apoi ăn cea a RSR, iar pretextul invocate a fost “ creşterea eficienţei activităţii ştiinţifice”. Noile directive de partid cereau orientarea cercetării ştiinţifice către producerea de rezultate economice, sociale şi chiar politice imediate.

         Lucrarea urmăreşte traseul temporal al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, o instituţie ce reprezenta concepţia tânărului, pe atuci, secretar general al PCR care o vedea ca pe un “ laborator de concepţie a politicilor partidului dar şi organism de de aplicare a acestora în chestiuni de propaganda”. Tocmai de ceea calitatea de membru se obţinea printr-o modificare substanţială a criteriilor. Pe primul plan nu se mai afla competenţa ştiinţifică ci aderenţa la regim, disciplina ideologică şi mai ales loialitatea absolută faţă de oersoana “conducătorului”.

        Vom vorbi despre evenimente, vom vorbi despre oameni, vom depăna “poveste răului” cu convingerea că numai prin cunoaştere putem avea şansa ca răul să rămână “exilat” în Istorie. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *