Idei în nocturnă, Izvoare de filosofie – Despre adevărul credinței și adevărul ştiinţei

Vinerea Patimilor – Părintele Constantin Necula descifrează semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Patimilor, la Radio România Cultural
14 aprilie 2017
SĂRBĂTORI ȘI TRADIȚII POPULARE: Vinerea Mare
14 aprilie 2017

Idei în nocturnă, Izvoare de filosofie – Despre adevărul credinței și adevărul ştiinţei

Idei în nocturnă, Izvoare de filosofie, Ediția din 14 aprilie 2017, Despre adevărul credinței și adevărul  ştiinţei. Explorări filosofice și teologice actuale

Invitat: Laurențiu Gheorghe, filosof și teolog, lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Învățătura creștină a iubirii și vieții veșnice este intim corelată cu ideea de adevăr. La întrebarea unui fariseu: „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?”, Iisus a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii” (Matei: 22, 36–40).

Evanghelia după Ioan, cap. 8 deslușește, între altele, această intimitate între iubire, viață veșnică și adevăr. „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi

La întrebarea îndoielnică a lui Toma care i-a zis lui Iisus: ”Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem ştii calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”- Evanghelia după Ioan (14:6).

De pe această platformă a unui adevăr indubital, între învățătura creștină și cea lumească există o ruptură radicală sesizată încă de Tertulian, unul dintre primii scriitori patristici în frazele: „Ce este comun între Atena si Ierusalim, între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat la lumină un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”.

Mai mult chiar, Sfântul Pavel formulează pentru credincios următoarea prescripție: „Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slave ale lumii, și nu după Hristos” (Coloseni, Cap. 2:6).

Care sunt argumentele care susțin complementaritatea pe care o gândim noi astăzi între adevărul învățăturii creștine și adevărul obiectiv al științei? Faptul că astăzi vorbim nu doar despre un singur adevăr, ci despre multiplele experiențe ale adevărului: științifice, artistice, religioase și practice? Nu cumva acest dialog este posibil prin faptul că adevărul este o stare de conştiinţă și un act de încredere și certitudine interioară?

În jurul acestor întrebări principale se va concentra dezbaterea din ziua de vineri, 14 apr. 2017, Vinerea Mare, între orele 21.10-22.00, dezbatere pe care o realizăm cu dl. Laurențiu Gheorghe, filosof și teolog, lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

Realizator: Constantin Aslam

Conexiuni:

http://izvoaredefilosofie.blogspot.ro/

https://www.facebook.com/izvoaredefilosofie.descopera

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *